Cum poate să înțeleagă omul, dacă a dobândit harul desăvârșit ori nu?

Unde este harul – izvorul vieții, acolo din inimă izvorăsc fapte bune; când Duhul Sfânt pogoară, atunci orice muncă devine mai ușoară și rugăciunea neîncetat iese din inimă și ochii lăcrimează fără încetare și orice cugetare este trează și curată, fiindcă Duhul Sfânt lucrează atunci în om. Dar cine se lasă pradă patimilor, la acela patimile se înmulțesc și când prin ele cel viclean pune stăpânire pe om, atunci în sufletul lui se face întuneric beznă și povară.

(Sfântul Cuvios Paisie Velicikovski de la Neamț, Crinii țarinei sau Flori preafrumoase adunate pe scurt din Dumnezeiasca Scriptură, Editura Bisericii Ortodoxe din Moldova, Orhei, 1995, p. 11)