Şi în măsura în care lipsesc din minte sfiala şi frica, i se dă pricină minţii să rătăcească mereu; şi aici în măsura în care frica se depărtează de suflet împreună cu stăpânirea de sine, se mişcă încoace şi încolo cumpăna minţii. Şi precum cumpăna nu se clatină uşor în suflarea vântului, dacă talgerile sunt îngreunate de greutăţi, tot astfel nu se clatină uşor mintea, — chiar dacă ar încerca s-o clatine oarecine, — atunci când este îngreunată de teama de Dumnezeu şi de sfială. Şi cu cât în minte se măreşte lipsa de teamă de Dumnezeu, tot pe atât se schimbă şi se clatină mintea. Fii înţelept şi-ţi pune temelie a călătoriei tale teama de Dumnezeu şi fără ocol în cale, peste puţine zile vei şedea în uşa Împărăţiei.

 

(Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte despre nevoință, Editura Bunavestire, Bacău, 1997, p. 29)