Creştinul însuşi este un templu al Duhului Sfânt şi se cuvine să fie sfânt şi cu sufletul şi cu trupul, să vină în biserica lui Dumnezeu pentru sfinţire, luminare, mângâiere.

Slujind lui Dumnezeu pe pământ, în biserica pământească, ne pregătim pentru a sluji lui Dumnezeu în ceruri. Acolo îl voi slăvi pe Domnul în vecii vecilor; aici însă, în timp, voi începe prin a-I proslăvi puterea Sa.

(Sfântul Ioan de Kronștadt, Liturghia – cerul pe pământ, Editura Deisis, 2002, p. 145)