Puneți-vă măsură: atunci când vă aflați în deplină nemulțumire de sine, sunteți în bună rânduială; îndată ce vă vine un sentiment cât de mic al mulțumirii de sine și începeți să vă apreciați pe voi, să știți că nu sunteți în starea obișnuită și să începeți să vă mustrați. Pentru Domnul să nu uitați acest punct.

Izbânda în viața duhovnicească este arătată de conștiința tot mai mare a nimicniciei noastre în sensul deplin al acestui cuvânt, fără nicio limitare; astfel că, îndată ce ni se acordă prețuire în orice privință ni s-ar acorda, lucrarea merge prost. Și este primejdios. Vrăjmașul se așază lângă noi și începe să ne păcălească, iar atunci aruncă palsa și ne putem împiedica. Sufletul care își acordă valoare este întocmai ca cioara vopsită în alb.

Cu cât mai păcătoși vă veți simți, cu atât mai dreaptă calea voastră va fi.

Însă trebuie să ajungeți acolo încât sentimentul păcătoșeniei voastre să vină în chip natural din adâncul sufletului, nu să fie insuflat dinafară de cugetul vostru sau din cuvintele altora.

(Sfântul Teofan Zăvorâtul, Sfaturi Înțelepte - Viața duhovnicească, Editura Egumenița, p.251)