Tot omul să fie treaz la lucrurile sale, ca să nu se ostenească în zadar

Oamenii care poartă cu mândrie jugul dreptății și nu s-au smerit ca să se îndrepteze pe sine și să călătorească pe calea cea smerită a lui Hristos rămân afară de Împărăția lui Dumnezeu.

Zis-a avva Daniil: ne-a povestit nouă avva Arsenie ca pentru el – deși poate chiar el era – că șezând un bătrân în chilia sa i-a venit un glas zicând: vino și îți voi arăta lucrurile oamenilor. Și sculându-se, a ieșit și l-a dus pe el într-ul loc și i-a arătat un etiopian tăind lemne și făcând o povară mare și acela se căznea să o ridice, dar nu putea. Și în loc de a mai lua dintr-însa, el mergând mai tăia lemne și adăuga peste povară. Și aceasta o făcea vreme îndelungată.

Și mergând puțin mai înainte, iarăși i-a arătat lui un om stând lângă un lac și scoțând apa dintr-însul și turnând-o într-un jgheab găurit, din care curgea iarăși în lac.

Și i-a zis lui iarăși: vino să-ți arăt altul. Și a văzut un templu și doi oameni călări pe cai ținând o prăjină de-a curmezișul, unul împotriva altuia. Și voiau să intre prin ușă și nu puteau, pentru că era prăjina de-a curmezișul și nu s-a smerit nici unul pe sine înapoia celuilalt, ca să întoarcă prăjina de-a dreptul și pentru aceasta au rămas afară de ușă.

Și bătrânul a zis: aceștia sunt oamenii care poartă cu mândrie jugul dreptății și nu s-au smerit ca să se îndrepteze pe sine și să călătorească pe calea cea smerită a lui Hristos. Pentru aceasta și rămân afară de Împărăția lui Dumnezeu. Iar cel ce tăia lemne, este omul cel întru multe păcate, care în loc de a se pocăi, adaugă alte fărădelegi la păcatele sale. Și cel ce scotea apă, este omul cel care face lucruri bune, dar pentru că are întru dânsele amestecare rea, cu aceasta a prăpădit și lucrurile cele bune ale sale. Deci, tot omul trebuie să fie treaz la lucrurile sale, ca să nu se ostenească în zadar.

(Patericul, ediția a IV-a revizuită, Editura Reîntregirea, Alba-Iulia, 2004, p. 20)

Ultimele din categorie