Protosinghelul Calinic Caravan, de la Mănăstirea Lainici (1906–1991)

Cuviosul duhovnic Calinic s-a născut în comuna Vladimir, judeţul Gorj, şi a intrat în nevoinţa monahală la Mănăstirea Frăsinei, în anul 1925, unde a primit şi tunderea monahală.

În anul 1930 a fost trimis la Mănăstirea Lainici. În anul 1935 a fost hirotonit preot şi aici a slăvit pe Dumnezeu ziua şi noaptea, săvârşind sfintele slujbe cu toată evlavia şi povăţuind pe călugări şi mireni pe calea pocăinţei şi a smereniei.

Era un părinte cuvios, tăcut, blând şi smerit şi dobândise din tinereţe rugăciunea inimii, pe care o lucra neîncetat. Încă îndemna şi pe ucenicii săi să deprindă această dumnezeiască lucrare.

În anul 1952, murind egumenul Visarion Toia, Protosinghelul Calinic a fost numit stareţ în locul lui, povăţuind soborul acestui sfânt lăcaş timp de 22 de ani, până în anul 1974. În acest timp a crescut numeroşi fii sufleteşti şi a înnoit duhovniceşte Mănăstirea Lainici.

Cea mai însemnată faptă bună a Protosinghelului Calinic era neîncetata rugăciune a inimii, pe care o dobândise cu darul Duhului Sfânt şi care îi aducea multă pace şi bucurie în suflet.

Împlinind vârsta profeţită de prorocul David şi ajungând la 85 de ani, şi-a binecuvântat ucenicii şi s-a mutat cu pace în odihna lui Hristos.

Ucenicii Părintelui Calinic i-au cerut cuvânt de folos. Iar el le-a zis:

– Să tăceţi mereu, să vă rugaţi mult, cât mai mult, să nu adunaţi averi pe pământ, să iubiţi Biserica şi pe oameni şi să aveţi mintea la Dumnezeu!

Apoi l-au întrebat de rânduiala rugăciunii monahilor.

– Să nu lipsiţi de la slujbele Bisericii, la chilie să citiţi Psaltirea, un acatist şi Paraclisul Maicii Domnului, iar rugăciunea minţii şi a inimii să o ziceţi mereu ziua şi noaptea. Şi, dacă veţi trăi în dragoste şi veţi face ascultare, cred că vă veţi mântui. Că cei smeriţi, blânzi şi ascultători se mântuiesc sigur şi cel mai uşor!

(Arhimandritul Ioanichie Bălan, Patericul românesc, Editura Mănăstirea Sihăstria, pp. 719-720)