În viaţa creştinilor cucernici sunt uneori şi clipe ale părăsirii de către Dumnezeu
“De ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Lumină neapropiată? Că iată, m-a acoperit, acoperit-a tot sufletul meu străinul întuneric al ticălosului şi răului de satana“
În viaţa creştinilor cucernici sunt uneori şi clipe ale părăsirii de către Dumnezeu, clipe de întuneric diavolesc, şi atunci omul strigă către Dumnezeu din adâncul inimii: “De ce m-ai lepădat de la faţa Ta, Lumină neapropiată? Că iată, m-a acoperit, acoperit-a tot sufletul meu străinul întuneric al ticălosului şi răului de satana; greu este sufletului a se afla în bezna lui cea chinuitoare, care îl face să preguste muncile din întunecatul iad; ci întoarce-mă, Mântuitorule, la lumina poruncilor Tale şi îndreptează calea mea cea duhovnicească – cu osârdie mă rog Ţie”
(Sfântul Ioan de Kronstadt, În lumea rugăciunii, Editura Sophia, p. 90)
Să ne întrebăm mereu: „Dacă Hristos ar fi aici, lângă mine, oare cum m-aș comporta?”
Să rămânem mereu sub acoperământul Maicii Domnului!
Citește despre:Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Mitropolia Moldovei și Bucovinei | © doxologia.ro