Felul cum abordează problema aceștia doi este contrar și diferit, dar amândoi au aceleași motivații și sunt în fața Domnului la fel de vrednici. Esențial este să fim vrednici și pregătiți pentru marea Taină.
Cântarea este o hrană mai moale, iar monahului îi trebuie o hrană tare. Trebuie să iubești tot omul, văzând în el chipul lui Dumnezeu, fără să ții cont de scăderile lui. Nu trebuie să îndepărtezi oamenii prin răceala ta.
În Duminici, la Liturghie, nu se face niciun fel de pomenire. Se poate pomeni doar la proscomidie. Greu de zis cum e mai bine să ne împărtășim – rar sau des – cu Sfintele Taine ale lui Hristos. Zaheu vameșul L-a primit cu bucurie în casa lui pe scumpul oaspete, Domnul Hristos, și bine a făcut. Iar sutașul, din pricina smereniei, recunoscându-și nevrednicia, nu s-a hotărât să-L primească – și bine a făcut și el. Felul cum abordează problema aceștia doi este contrar și diferit, dar amândoi au aceleași motivații și sunt în fața Domnului la fel de vrednici. Esențial este să fim vrednici și pregătiți pentru marea Taină.
(Starețul Nicon de la Optina, Editura Doxologia, Iași, 2013, p. 219)
Despre Sfântul Nicon de la Optina
În acea noapte, duhovnicul a adormit în Domnul. Faţa celui adormit era neobişnuit de albă, luminoasă, zâmbind cu bucurie. Prin Pronia lui Dumnezeu la înmormântarea Cuviosului Nicon s-au adunat doisprezece clerici, și a fost înmormântat după obiceiul monahal, la cimitirul satului Valdokurie.
