Cuvânt pentru ca fraţii să petreacă în unire şi dragoste

Aşa cum mădularele trupului, multe fiind, alcătuiesc un singur trup, ajutându-se unele pe altele, deşi fiecare săvârşeşte lucrul său, tot aşa şi fraţii sunt una. Cel ce se roagă nu judecă pe cel ce lucrează, pentru că nu se roagă şi el; cel ce lucrează nu judecă pe cel ce se roagă; nici cel ce slujeşte nu judecă pe ceilalţi.

Fraţii sunt datori în dragoste multă să petreacă unii cu alţii. Ori de se roagă, ori de citesc Sfânta Scriptură, ori altceva de fac, datori sunt să aibă temelia dragostei unii cu alţii. Astfel şi cei ce lucrează şi cei ce se roagă şi cei ce citesc, toţi petrecând unii cu alţii în nerăutate, se folosesc. Că este scris: Facă-se voia Ta, precum în Cer şi pe pământ; pentru că aşa cum îngerii împreună fiind în multă unire în dragoste, în pace, şi nu este acolo înălţare sau mândrie, ci dragoste şi curăţenie unii cu alţii; aşa se cuvine şi fraţilor să fie între ei. Cel ce lucrează să zică pentru cel ce se roagă: „Fratele meu nu câştigă comoară pentru sine, ci şi pentru mine”. Cel ce se roagă să zică pentru cel ce citeşte: „Acela se foloseşte în cinstire şi sporeşte spre câştigul meu”. Cel ce lucrează aşa să zică: „Slujba pe care o fac eu este pentru toţi”.

Aşa cum mădularele trupului, multe fiind, alcătuiesc un singur trup, ajutându-se unele pe altele, deşi fiecare săvârşeşte lucrul său, tot aşa şi fraţii sunt una. Cel ce se roagă nu judecă pe cel ce lucrează, pentru că nu se roagă şi el; cel ce lucrează nu judecă pe cel ce se roagă; nici cel ce slujeşte nu judecă pe ceilalţi. Fiecare lucrează pentru obşte. Cel ce citeşte să aibă pe cel ce se roagă în dragoste şi în bucurie. Să se îngăduie unii pe alţii în rugăciune. Însă se cade ca fiecare să aibă în minte comoara sufletului său şi viaţa, care este Hristos, ori de lucrează, ori de se roagă, ori de citeşte, ca să nu piardă bogăţia Duhului Sfânt. (Sfântul Efrem Sirul)

(Cuvinte de la Sfinții Părinți, Editura Episcopiei Romanului, 1997, pp. 71-72)