Înaltpreasfințiile și Preasfințiile Voastre,

Distinși reprezentanți ai autorităților de stat,

Preacuvioși și Preacucernici Părinți,

Preacuvioase Maici,

Iubiți frați și surori în Hristos Domnul,

Astăzi, în duminica a treia din perioada Triodului, răstimp liturgic în care Biserica Ortodoxă reiterează activitatea de Mare Arhiereu a Mântuitorului Iisus Hristos, am primit prin pogorârea și lucrarea Sfântului Duh hirotonia în treapta arhieriei și în același timp slujirea de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Slujba care se săvârșește la hirotonia episcopului are o frumusețe aparte, profunzimi și înțelesuri duhovnicești la care nu se poate reflecta decât cu smerenie și mulțumire față de Dumnezeul Milelor care a binevoit să dăruiască o asemenea putere și lucrare sfântă oamenilor.

În acest moment sfânt, în care mi s-a încredințat cârja de arhiereu, care simbolizează puterea lui Dumnezeu pentru a păstori oile cele cuvântătoare pe calea mântuirii, primul meu gând doresc să se înalțe la tronul Preasfintei Treimi de la care vine tot darul dumnezeiesc, iar buzele mele să rostească recunoștință și mulțumire, pentru a putea săvârși în duhul Dumnezeieștii Liturghii - care este mulțumirea supremă adusă lui Dumnezeu - lucrarea și slujirea încredințată mie astăzi. Numai împletind viața mea cu harul și ajutorul lui Dumnezeu voi putea zidi casa sufletului meu pe temelie de piatră peste care venind vânturile și ploile nu o vor putea dărâma (Matei 7, 24-25). Așa voi putea ajuta și povățui pe cei care au nevoie de călăuzire și mângâiere în viața aceasta pământească pentru a ne pregăti împreună să dobândim Împărăția Cerurilor, dorind să auzim și noi dulcele glas al lui Dumnezeu: „Bine, slugă bună și credincioasă, peste multe te voi pune; intră întru bucuria Domnului tău!” (Matei 25, 23).

Nevoia ajutorului și a binecuvântării lui Dumnezeu o simțim noi creștinii permanent în viața noastră, mai cu seamă atunci când avem de împlinit o grea lucrare sau de luat o mare hotărâre. Mai ales atunci ne întoarcem în sinele nostru căutând pe Dumnezeu care dăruiește înțelepciune și putere, care inspiră pe omul ce caută calea cea dreaptă. În fața măreției harului primit și a răspunderii legate de slujirea arhierească sunt conștient atât de greutatea și multitudinea provocărilor ce apasă pe umerii episcopului, cât și de adevărul că Hristos însuși luminează și ajută în aceste condiții dificile, după cum ne-a încredințat: „iată Eu cu voi sunt în toate zilele, până la sfârșitul veacului.” (Matei 5, 16).

Dreptarul după care se ghidează arhiereul este Evanghelia lui Hristos, Vestea cea bună a întrupării Fiului lui Dumnezeu, dar și a descoperirii Împărăției lui Dumnezeu care este înlăuntrul nostru. De asemenea, el se sprijină pe cuvintele Sfântului Apostol Pavel care zugrăvește corintenilor chipul și virtuțile slujitorului, ales dintre oameni și pus pentru oameni, care este dator să se facă împreună-lucrător cu Hristos la mântuirea lui și a lumii: „În toate înfățișându-ne pe noi înșine ca slujitori ai lui Dumnezeu, în multă răbdare, în necazuri, în privegheri, în posturi, în curăție, în cunoștință, în îndelungă-răbdare, în bunătate, în Duhul Sfânt, în dragoste nefățarnică, în cuvântul adevărului, în puterea lui Dumnezeu, prin armele dreptății, căci așa vom fi ca unii care n-au nimic, dar toate le stăpânesc, ca niște săraci, dar pe mulți îmbogățind, cu harul lui Hristos” (II Corinteni 6, 4-10).

Jertfa este fundamentul unității în viața Bisericii precum și în viața credincioșilor, iar crucea este singura slavă omenească pe care nu o poate răpi nimeni. Unitatea este cu putință în duhul adevărat de înțelegere a pocăinței și de transfigurare duhovnicească a fiecărei persoane în parte și a tuturor îndeobște. Toate acestea se pot realiza afirmând și punând în practică cele spuse de Sfântul Pavel Filipenilor: „Toate le pot întru Hristos, Cel Care mă întărește” (Filipeni 4, 13).

Viața monahală am început-o odată cu intrarea mea în Schitul „Nașterea Sfântului Ioan Botezătorul” din Munții Sihlei, în anul 1993. Preafericitul Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române, pe atunci Mitropolit al Moldovei și Bucovinei mi-a încredințat apoi ascultarea de a-mi continua slujirea în cetate, la Centrul Eparhial din Iași și ulterior, în anul 1996, închinovierea la Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi. Alegerea în demnitatea de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor a venit după 25 de ani de viețuire în Mănăstirea închinată Sfinților Trei Ierarhi, veche vatră de cultură și monument unic datorită frumoasei broderii exterioare, ctitorie a Domnitorului Moldovei Vasile Lupu (1634-1653), care își numea zidirea sa „ruga mea în piatră”. Din cei 25 de ani petrecuți în Mănăstirea Sfinții Trei Ierarhi, 13 au fost în slujirea de stareț al acesteia și în ascultarea de Exarh administrativ al mănăstirilor din Arhiepiscopia Iașilor. Viețuirea într-o mănăstire din mijlocul orașului o consider o lucrare a proniei dumnezeiești, spre lucrarea de taină a călăuzirii și mângâierii sufletelor credincioșilor ce caută în mulțimea de uși din cetate poarta deschisă a bisericii si mai  ales poarta deschisă a inimii duhovnicului spre a-i încredința neliniștea sufletului, temerile si îngrijorările și a afla calea cea îngustă dar adevărată spre împlinirea cuvântului lui Dumnezeu.

Prinosul duhovnicesc de mulțumire adâncă îl aduc lui Dumnezeu cu nădejdea că voi putea împlini slujirea de arhiereu, păstrând și mărturisind dreapta credință cu prețul vieții după îndemnul Sfintelor Scripturi și al Sfinților Părinți, avându-L model pe Mântuitorul Iisus Hristos „Păstorul cel Bun care își pune viața pentru oile sale” (Ioan 10, 11).

Cuvânt de mulțumire se cuvine să adresez în mod deosebit Preafericitului Părinte Daniel, Patriarhul Bisericii Ortodoxe Române pentru încrederea și susținerea acordată, precum și tuturor membrilor Sfântului Sinod.

De asemenea, cu recunoștință rămân în ascultarea Înaltpreasfințitului Părinte Teofan, Arhiepiscopul Iașilor și Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, părintele meu duhovnicesc, mulțumindu-i  pentru binecuvântarea și propunerea de a fi ales în slujirea de Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Iașilor. Primesc această nouă slujire cu gândul de a-mi înnoi eu însumi făgăduințele monahale prin ascultare făcută cu încredere, bucurie și bunăvoință, folosind experiența pe care am dobândit-o prin slujirile de până acum spre bună chivernisire a secerișului duhovnicesc.

Totodată, cuvânt de mulțumire se îndreaptă și către Înaltpreasfințiții și Preasfințiții Părinți care au săvârșit împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan Taina hirotoniei mele întru arhiereu: Înaltpreasfințitului Părinte Petru,  Arhiepiscopul Chișinăului, Mitropolitul Basarabiei și Exarh al Plaiurilor, Înaltpreasfințitului Părinte Calinic, Arhiepiscopul Sucevei și Rădăuților, Înaltpreasfințitului Părinte Ioachim, Arhiepiscopul Romanului și Bacăului, Preasfințitului Părinte Ignatie, Episcopul Hușilor, Preasfințitului Părinte Antonie, Episcop de Bălți, Preasfințitului Părinte Veniamin, Episcopul Basarabiei de Sud, Preasfințitului Părinte Damaschin Dorneanul, Episcop Vicar al Arhiepiscopiei Sucevei și Rădăuților, precum și preacuvioșilor și preacucernicilor părinți împreună slujitori.

Mă îndrept cu mulțumire către părinții mei după trup care cu dragoste mi-au oferit un mediu echilibrat, de care îmi amintesc cu bucurie. Sentimente de recunoștința am față de cei care s-au ocupat de formarea mea intelectuală și duhovnicească.

În Biserica cea Una Sfântă și Sobornicească, clerul, monahii și credincioșii sunt mădulare vii ale Trupului lui Hristos, Capul și Mirele Bisericii, care împreună-slujesc, completându-se unul pe altul în experiența harului prin Sfintele Taine, unindu-se prin iubirea cea sfântă „cu ochii ațintiți asupra lui Iisus, începătorul și plinitorul credinței, Care, pentru bucuria pusă înainte-I, a suferit crucea, n-a ținut seama de ocara ei și a șezut de-a dreapta tronului lui Dumnezeu” (Evrei 12, 2). În acest duh de iubire și jertfă mă adresez monahilor și monahiilor din frumoasele mănăstirii ale Arhiepiscopiei Iașilor cărora le cer rugăciunea către Domnul și conlucrarea pentru o mărturie monahală autentică în lumea care are atâta nevoie de icoane vii purtătoare ale harului dumnezeiesc. Amintesc cuvintele Sfântului Ioan Gură de Aur pe care le rostesc pentru mine întâi și apoi pentru toți viețuitorii Sfintelor Mănăstiri: „viața monahală este treapta cea mai înaltă pe care poate urca un om. Gloria de a fi monah este incomparabil mai mare decât aceea de a fi împărat” (Omilia: Paralelă între un rege și un monah).

Totodată, cuvântul meu se îndreaptă către slujitorii sfintelor altare din Arhiepiscopia Iașilor. Vom fi împreună îndeosebi în slujirea Sfintei Liturghii pentru a împărtăși bucuriile și necazurile, păstrând dreptarul Sfintei Evanghelii pe care datori suntem a-l propovădui și împlini, amintindu-ne permanent în slujirea noastră de cuvintele Sfântului Grigorie Teologul: „Ce mâini trebuie să aibă cel care aduce jertfe pe altarul ceresc, când săvârșește Sfânta Liturghie împreună cu Hristos?”. De neapărată trebuință este a cerceta cu atenție pe cei aflați în suferință și în nevoi, în care se află chipul lui Hristos după cuvântul Evangheliei citit astăzi la Sfânta Liturghie în Duminica Înfricoșătoarei Judecăți: „Adevărat zic vouă: Întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai Mei prea mici, Mie Mi-ați făcut” (Matei 25, 40).

Nu în ultimul rând îmi deschid inima și gura către bunii și iubiții credincioși, fii și fiice ale Bisericii Moldovei „cu care împreună avem locuirea și sălășluirea în noi a Duhului Sfânt, de aceea pe bună dreptate suntem numiți biserici ale lui Dumnezeu, de la care Duhul Sfânt nu mai pleacă, ci rămâne în Biserică și înlăuntrul nostru, pentru a ne umple de iubire”, după cum amintește Sfântul Chiril al Alexandriei. Consider prezența dumneavoastră aici o manifestare a evlaviei și a dragostei exprimată pentru Dumnezeu și pentru slujitorii Sfântului Altar. Vă rog să mă însoțiți cu rugăciunea în lucrarea mea de Episcop Vicar, având nădejde și încredere în Marele Dumnezeu și Mântuitor „care a biruit lumea” (Ioan 16, 33).

Voi lucra împreună cu Înaltpreasfințitul Părinte Teofan, Mitropolitul Moldovei și Bucovinei, cu preoții, monahii, monahiile și credincioșii din Arhiepiscopia noastră, cu autoritățile de stat și mediul academic din eparhie pentru binele comun al tuturor.

Îmi îndrept toată nădejdea și lucrarea către Mântuitorul Iisus Hristos, Arhiereul cel Veșnic, cer mijlocirea și ajutorul Maicii Domnului. De asemenea, sunt încredințat de ocrotirea Sfinților Trei Ierarhi Vasile cel Mare, Grigorie de Dumnezeu Cuvântătorul și Ioan Gură de Aur sub a căror aureolă de sfințenie am viețuit anii petrecuți în mănăstirea închinată lor, îmi ațintesc ochii asupra raclei Sfintei Parascheva ocrotitoarea Moldovei, pe care o iau ca apărătoare și păzitoare în misiunea încredințată mie de Sfântul Sinod. Mă voi strădui să merg pe calea Sfântului Ierarh Iosif Naniescu, mitropolit al Moldovei, icoană și pildă de vrednic ierarh și filantrop creștin.  

Vă mulțumesc tuturor deopotrivă ierarhi, preoți, monahi, monahii, oficialități și tuturor credincioșilor prezenți la această sfântă slujbă. Amin!

Vezi și: (Video) PS Nichifor: „Îmi deschid inima către bunii și iubiții credincioși ai Bisericii Moldovei”