hirotonie

Există preoți cu har și preoți fără har?

Orice persoană sfințită, adică intrată în cler prin Taina Hirotoniei, este purtătoare de har sau are har. Punerea mâinilor episcopului, cu formula de sfințire sau cu rugăciunea de consacrare și cu invocarea Duhului Sfânt, îl face pe slujitorul bisericesc purtător de har. De aceea, a spune că un slujitor al Bisericii este cu har și altul fără har este o afirmație greșită. 

Efectele Tainei Hirotoniei asupra celor care o primesc

Precum Hirotonia este una, așa și Harul este unul, dar el se împarte în mod gradat celor trei trepte ierarhice. Diaconul îl primește într-o măsură mai mică, preotul în una mai mare, iar episcopul îl primește în plenitudinea lui. Caracterul unitar de Taină al Hirotoniei nu e desființat prin existența celor trei trepte ierarhice.

Caracteristicile slujirii preoțești, în învățătura Sfântului Apostol Pavel

Preotul trebuie să dea dovadă de adevărată iubire creștină față de fiecare dintre enoriașii săi. Iubirea creștină este o înmănunchere de multe virtuți. Sfântul Apostol Pavel le evocă atunci când enumeră calitățile pe care se cuvine să le aibă episcopul sau preotul. Astfel, acesta trebuie să fie binevoitor (I Timotei 3, 3), blând, cuminte (I Timotei 3, 2); să nu iște certuri, ci să fie făcător de pace; trebuie să fie drept și înfrânat (Tit 1, 8), blând și pașnic (I Timotei 3, 2).

Denumirea de cler și semnele lui distinctive

Toate persoanele care sunt angajate în slujirea Bisericii poartă denumirea de cler. Ele sunt încadrate în cler sau în cinul clerical, printr-o consacrare specială făcută asupra lor, prin hirotonie și hirotesie, care le dă această calitate de persoane clericale, afierosite slujirii lui Dumnezeu în diferite trepte. 

Slujba de hirotonie a preoților

După citirea rugăciunii de hirotonie, noul preot este adus în fața credincioșilor, unde dezbrăcând orarul, adică tagma diaconească, este „îmbrăcat” în treapta preoțească, reprezentată de veșmintele: epitrahil, brâu și felon, primind și cartea de cult Liturghierul, cartea de slujbă prin excelență a slujirii preoțești, în timp ce credincioșii cântă Vrednic este.

Originea sau instituirea Tainei Hirotoniei

„Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și eu pe voi. Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23). Prin acest îndemn, Hristos le-a dat  Apostolilor puterea de a învăța, de a conduce și împărtăși Harul. Iar acest lucru l-a făcut Mântuitorul nu numai cu cuvântul, ci și prin suflare, adică printr-un semn sensibil. Ceea ce înseamnă că i-a instituit pe Apostoli în serviciul de slujitori ai lui Dumnezeu și prin aceasta a instituit și Taina Hirotoniei.

Rânduielile canonice pentru candidații la preoție

Slujitorul bisericesc trebuie să exceleze printr-o viață morală exemplară și înainte, și mai ales după primirea Tainei Hirotoniei. Viața morală a slujitorului de cele sfinte este dovada conștiinței chemării și slujirii sale.

Hirotonia candidaților în treapta de diacon

Pentru cinstea darului de curând primit, la momentul împărtăşirii clerului, noul diacon primeşte de la arhiereu Sfântul Trup și Sfântul Sânge înaintea celorlalţi diaconi, iar la vremea cuvenită, el rosteşte ectenia: „Drepţi, primind dumnezeieştile Daruri...”, arătând astfel credincioşilor că a primit darul diaconiei şi dreptul de a-i îndemna pe credincioşi la rugăciune.

Preoția slujitoare și preoția generală

Slujirile preotului contribuie la întipărirea lui Hristos în ființa credincioșilor. Aceștia își realizează astfel și ei preoția lor generală cu ajutorul preoției slujitoare, nu numai ca aducători ai jertfelor lor personale, ci și ca împărați peste patimile lor și ca învățători în familie, sfințindu-se prin toate aceste slujiri pe ei înșiși și contribuind la slujirea lumii, dar fără să facă aceasta ca reprezentanți calificați ai Bisericii.

Exigențele și responsabilitățile slujirii preoțești

Episcopul sau preotul sunt păstorii turmei și așadar călăuză, cel care arată calea de urmat și se îngrijește de fiecare păstorit al său în necazurile și nevoile sale. Trebuie ca acela ce este cap, ochi și gură trupului să fie teafăr, pentru ca și trupul întreg să fie teafăr, după cum spune Teodor de Mopsuestia.

Pagini