hirotonie

Veșmintele și podoabele purtate de arhierei în timpul slujirii

Pe lângă stihar, mânecuțe, brâu și epitrahil, veșminte ce sunt comune preotului și arhiereului în slujirea lor, episcopul are în plus veșminte proprii treptei lui, fără de care nu poate sluji în cadrul slujbelor bisericești.

Prin voia lui Dumnezeu, Monahul Nicodim Costachi nu a fost hirotonit preot

Sosise hramul mănăstirii, venise şi episcopul de la Iaşi, iar el se ruga în chilie să-i arate Domnul voia Sa. Apoi, lăsând uşa chiliei deschisă, se ruga în taină. Apropiindu-se vremea Sfintei Liturghii, episcopul a trimis doi părinţi să-l cheme la hirotonie. Dar, văzând uşa chiliei deschisă, au crezut că nu este înăuntru şi s-au întors, aşa voind Dumnezeu. 

Ce este Taina Sfintei Hirotonii?

Preoția sacramentală a Bisericii își are izvorul în Preoția nevăzută a lui Hristos, Arhiereul cel Veșnic, care prin Întrupare se face Preotul prin excelență al întregii creații.

Caracterul comunitar al Tainei Hirotoniei

Orice hirotonie se săvârșește în mod obligatoriu în cadrul adunării euharistice a Bisericii locale, cel hirotonit fiind menit și numit pe seama acestei Biserici locale anume, a unei eparhii (pentru episcop) și al unei parohii (pentru preoți), hirotonia fiind asemenea unei cununii a celui care se preoțește cu obștea care i se dă în grijă.

Sfântul Fanurie eliberează trei preoți ortodocși ținuți prizonieri

În timp ce acești trei preoți plângeau din cauza nenorocirii ce li s-a întâmplat, au auzit despre minunile ce se făceau prin harul Sfântului Fanurie. Și fără să știe un preot prizonier ce face celălalt, și-au îndreptat toți trei gândul lor către marele Sfânt, rugându-l să mijlocească la Dumnezeu pentru a-și afla eliberarea, întorcându-se astfel la turma lor din Creta. Atunci, „grabnicul în apărare și puternic în ajutor, marele Fanurie” s-a arătat în vis celor trei stăpâni agareni și le-a dat poruncă să permită prizonierilor să meargă să se roage la biserica închinată lui. Nemiloșii agareni, considerând această arătare ca fiind una demonică, i-au legat cu lanțuri pe sclavii lor și i-au chinuit.

Însemnătatea veșmintelor liturgice destinate preoților

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos, cât și darul Duhului Sfânt, după cum se vede din rugăciunea pe care o rostește preotul atunci când îl îmbracă („Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi...”). El ne aduce aminte și de funia cu care a fost legat Mântuitorul în noaptea prinderii Lui.

Semnificația principalelor acte din rânduiala Tainei Hirotoniei

Preoția este cu adevărat o cununie cu Biserica locală în care cel hirotonit își va săvârși slujirea preoțească. După cum soții sunt datori să se jertfească unul pentru altul, tot așa preotul este dator să se jertfească pentru biserica și credincioșii săi. Jertfa aceasta se înrudește cu mucenicia, pentru că trebuie să mărturisească, prin însăși viața sa, credința cea adevărată, murind sieși prin nevoințele pe care le cere mărturisirea ei.

Există preoți cu har și preoți fără har?

Orice persoană sfințită, adică intrată în cler prin Taina Hirotoniei, este purtătoare de har sau are har. Punerea mâinilor episcopului, cu formula de sfințire sau cu rugăciunea de consacrare și cu invocarea Duhului Sfânt, îl face pe slujitorul bisericesc purtător de har. De aceea, a spune că un slujitor al Bisericii este cu har și altul fără har este o afirmație greșită. 

Sfânta Taină a Hirotoniei şi importanța slujirii pastorale

Părinţii Bisericii au scos mereu în evidenţă sublimitatea Preoţiei sacramentale (πρεσόΰτερος, ίεροσύνη) şi responsabilitatea persoanei căreia i se acordă această Sfânta Taină a Hirotoniei deoarece Sfintele Taine, ca acțiuni teandrice care cuprind întreaga Creație au ca scop unirea prin har a lui Dumnezeu cu Creația Sa (1 Cor.15,28).

Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor

Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

Pagini