hirotonie

Originea sau instituirea Tainei Hirotoniei

„Precum M-a trimis pe Mine Tatăl, vă trimit și eu pe voi. Luați Duh Sfânt, cărora veți ierta păcatele le vor fi iertate, și cărora le veți ține, vor fi ținute” (Ioan 20, 21-23). Prin acest îndemn, Hristos le-a dat  Apostolilor puterea de a învăța, de a conduce și împărtăși Harul. Iar acest lucru l-a făcut Mântuitorul nu numai cu cuvântul, ci și prin suflare, adică printr-un semn sensibil. Ceea ce înseamnă că i-a instituit pe Apostoli în serviciul de slujitori ai lui Dumnezeu și prin aceasta a instituit și Taina Hirotoniei.

Caracterul comunitar al Tainei Hirotoniei

Orice hirotonie se săvârșește în mod obligatoriu în cadrul adunării euharistice a Bisericii locale, cel hirotonit fiind menit și numit pe seama acestei Biserici locale anume, a unei eparhii (pentru episcop) și al unei parohii (pentru preoți), hirotonia fiind asemenea unei cununii a celui care se preoțește cu obștea care i se dă în grijă.

Există preoți cu har și preoți fără har?

Orice persoană sfințită, adică intrată în cler prin Taina Hirotoniei, este purtătoare de har sau are har. Punerea mâinilor episcopului, cu formula de sfințire sau cu rugăciunea de consacrare și cu invocarea Duhului Sfânt, îl face pe slujitorul bisericesc purtător de har. De aceea, a spune că un slujitor al Bisericii este cu har și altul fără har este o afirmație greșită. 

Efectele Tainei Hirotoniei asupra celor care o primesc

Precum Hirotonia este una, așa și Harul este unul, dar el se împarte în mod gradat celor trei trepte ierarhice. Diaconul îl primește într-o măsură mai mică, preotul în una mai mare, iar episcopul îl primește în plenitudinea lui. Caracterul unitar de Taină al Hirotoniei nu e desființat prin existența celor trei trepte ierarhice.

Hirotonia întru arhiereu

Hirotonia propriu-zisă în arhiereu are loc în timpul Liturghiei, îndată după ce s-a cântat „Sfinte Dumnezeule” (înainte de citirea Apostolului), adică în momentul când odinioară (până prin secolele VI-VII) se începea de fapt Sfânta Liturghie. Slujba de hirotonie a noului episcop este oficiată de cel puțin doi arhierei.

Deosebirea dintre hirotonie și hirotesie

Între hirotonie de o parte şi hirotesie de alta, există o deosebire de esenţă. Cea dintâi este o taină, cea de-a doua o simplă ierurgie (binecuvântare). De aceea, hirotoniile se săvârşesc numai în altar, iar hirotesiile afară din altar (în naos). Hirotonia are caracter indelebil, care nu poate fi șters, pe când hirotesiile se pot anula formal.

Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor

Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

Hirotonia candidaților în treapta de diacon

Pentru cinstea darului de curând primit, la momentul împărtăşirii clerului, noul diacon primeşte de la arhiereu Sfântul Trup și Sfântul Sânge înaintea celorlalţi diaconi, iar la vremea cuvenită, el rosteşte ectenia: „Drepţi, primind dumnezeieştile Daruri...”, arătând astfel credincioşilor că a primit darul diaconiei şi dreptul de a-i îndemna pe credincioşi la rugăciune.

De ce poartă preoții reverendă?

Fiind un semn distinctiv al slujitorilor bisericești, este necesară purtarea costumului bisericesc, ca o mărturie a misiunii pe care clericii Bisericii o desfășoară și ca o predică sau o cateheză directă și eficientă pentru credincioși. Motivațiile și efectele binefăcătoare ale acestei obligativități ale preoților se bazează pe numeroase argumente.

Preoția slujitoare și preoția generală

Slujirile preotului contribuie la întipărirea lui Hristos în ființa credincioșilor. Aceștia își realizează astfel și ei preoția lor generală cu ajutorul preoției slujitoare, nu numai ca aducători ai jertfelor lor personale, ci și ca împărați peste patimile lor și ca învățători în familie, sfințindu-se prin toate aceste slujiri pe ei înșiși și contribuind la slujirea lumii, dar fără să facă aceasta ca reprezentanți calificați ai Bisericii.

Pagini