hirotonie

Exigențele și responsabilitățile slujirii preoțești

Episcopul sau preotul sunt păstorii turmei și așadar călăuză, cel care arată calea de urmat și se îngrijește de fiecare păstorit al său în necazurile și nevoile sale. Trebuie ca acela ce este cap, ochi și gură trupului să fie teafăr, pentru ca și trupul întreg să fie teafăr, după cum spune Teodor de Mopsuestia.

Sfânta Taină a Hirotoniei şi importanța slujirii pastorale

Părinţii Bisericii au scos mereu în evidenţă sublimitatea Preoţiei sacramentale (πρεσόΰτερος, ίεροσύνη) şi responsabilitatea persoanei căreia i se acordă această Sfânta Taină a Hirotoniei deoarece Sfintele Taine, ca acțiuni teandrice care cuprind întreaga Creație au ca scop unirea prin har a lui Dumnezeu cu Creația Sa (1 Cor.15,28).

Însemnătatea veșmintelor liturgice destinate preoților

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos, cât și darul Duhului Sfânt, după cum se vede din rugăciunea pe care o rostește preotul atunci când îl îmbracă („Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi...”). El ne aduce aminte și de funia cu care a fost legat Mântuitorul în noaptea prinderii Lui.

De ce poartă preoții reverendă?

Fiind un semn distinctiv al slujitorilor bisericești, este necesară purtarea costumului bisericesc, ca o mărturie a misiunii pe care clericii Bisericii o desfășoară și ca o predică sau o cateheză directă și eficientă pentru credincioși. Motivațiile și efectele binefăcătoare ale acestei obligativități ale preoților se bazează pe numeroase argumente.

Treptele clerului inferior și rolul lor în cultul divin

Pe lângă ierarhia superioară (episcop, preot, diacon) a luat naștere, cu timpul, o nouă categorie de slujitori ai cultului sau persoane ajutătoare ale clerului, pentru a îndeplini noile funcțiuni create. Numai ipodiaconii și citeții se mențin până astăzi în ierarhia bisericească, dar ele sunt doar trepte premergătoare spre diaconat și preoție. Toate serviciile mărunte în legătură cu îngrijirea bisericii sunt îndeplinite astăzi de cântăreți și paraclisieri, care sunt aleși dintre laici, fără a fi hirotesiți.

Timpul și locul săvârșirii Tainei Hirotoniei

Taina Hirotoniei nu constituie o slujbă independentă, de sine stătătoare, ci se încadrează în slujba Sfintei Liturghii depline. Hirotoniile se săvârşesc în orice zi de sărbătoare, în cursul Sfintei Liturghii.

Rânduiala hirotesiei în treapta de citeț

Hirotesia de citeţ (cântăreţ) se face înainte de începutul Sfintei Liturghii (la sfârşitul Utreniei sau al Ceasurilor). Candidatul face trei metanii mari (către răsărit), în fața sfeșnicelor împărăteşti. Apoi, întorcându-se spre apus, îl iau doi diaconi, unul de o parte şi altul de alta, şi, plecându-i puţin capul, îl aduc în faţa arhiereului, exclamând „Porunceşte… Sfinţite Stăpâne, pe cel ce vi se aduce înainte spre a fi hirotesit citeţ (cântăreţ)”.

Condiții și obligații pentru cei care se pregătesc pentru Taina Hirotoniei

Beneficiarul Tainei Hirotoniei este creștinul ortodox liber, major, de gen masculin, absolvent de școală teologică, de unde trebuie să deprindă învățătura de credință, sănătos trupește și sufletește și pregătit spre acest scop, atât din punct de vedere intelectual, cât și moral, „bărbat al unei singure femei, veghetor, înţelept, cuviincios, iubitor de străini, destoinic să înveţe pe alţii, nebeţiv, nedeprins să bată, neagonisitor de câştig urât, ci blând, paşnic, neiubitor de argint, bine chivernisind casa lui, având copii ascultători, cu toată bună-cuviinţa; căci dacă nu ştie cineva să-şi rânduiască propria lui casă, cum va purta grijă de Biserica lui Dumnezeu?”.

Vrednicia slujitorilor bisericești

În vremea săvârșirii Liturghiei și a celorlalte Sfinte Taine, preotul, pentru rugăciunile sale și ale întregii Biserici, primește ajutor și sprijin de la Duhul Însuși, Care covârșește cu harul cel dumnezeiesc în ceasul acela sfânt slăbiciunea și nevrednicia lui omenească și-i dă vrednicia cuvenită sfintei sale slujiri.

Treptele ierarhiei bisericești, originea și funcțiile lor în cult

Ca reprezentant al credincioșilor, preotul prezintă lui Dumnezeu cuvenita ofrandă a acestora, adică darurile, închinarea și rugăciunile lor, iar ca vas ales al harului, el transmite credincioșilor ceea ce vine de la Dumnezeu, adică harul dumnezeiesc și iertarea păcatelor. Preotul slujitor este astfel veriga de legătură între Dumnezeu și credincios, între cer și pământ, fiind un continuator al preoției Mântuitorului.

Pagini