hirotonie

Semnificația principalelor acte din rânduiala Tainei Hirotoniei

Preoția este cu adevărat o cununie cu Biserica locală în care cel hirotonit își va săvârși slujirea preoțească. După cum soții sunt datori să se jertfească unul pentru altul, tot așa preotul este dator să se jertfească pentru biserica și credincioșii săi. Jertfa aceasta se înrudește cu mucenicia, pentru că trebuie să mărturisească, prin însăși viața sa, credința cea adevărată, murind sieși prin nevoințele pe care le cere mărturisirea ei.

Veșmintele liturgice necesare treptei diaconilor

Orarul simbolizează aripile îngerilor care zboară neîncetat în jurul tronului ceresc, slujind Domnului. De aceea pe orarele diaconilor din vechime erau scrise cuvintele: „Sfânt, Sfânt, Sfânt”, cuvinte cu care îngerii Îl preamăresc pe Dumnezeu (Isaia 6, 6). El este și simbolul darului cu care este învrednicit diaconul, de a sluji lui Dumnezeu.

Lucrarea harului Duhului Sfânt în Taina Hirotoniei

Harisma ce se dă la hirotonie poate fi asemănată cu un jăratic, pe care suflarea celui ce o primește o face foc ce luminează și flacără ce încălzește. Iar această suflare este viața duhovnicească a preotului, credința, virtuțile, purtările cucernice, evlavia sufletului său. 

Sfânta Taină a Hirotoniei şi importanța slujirii pastorale

Părinţii Bisericii au scos mereu în evidenţă sublimitatea Preoţiei sacramentale (πρεσόΰτερος, ίεροσύνη) şi responsabilitatea persoanei căreia i se acordă această Sfânta Taină a Hirotoniei deoarece Sfintele Taine, ca acțiuni teandrice care cuprind întreaga Creație au ca scop unirea prin har a lui Dumnezeu cu Creația Sa (1 Cor.15,28).

Însemnătatea veșmintelor liturgice destinate preoților

Epitrahilul simbolizează jugul slujirii lui Hristos, cât și darul Duhului Sfânt, după cum se vede din rugăciunea pe care o rostește preotul atunci când îl îmbracă („Binecuvântat este Dumnezeu, Cel ce varsă harul Său peste preoții Săi...”). El ne aduce aminte și de funia cu care a fost legat Mântuitorul în noaptea prinderii Lui.

Lucrarea sfințitoare a Tainelor săvârșite de Dumnezeu prin preot

Toate Sfintele Taine sunt moduri de unire cu Hristos, care nu se pot săvârși decât în Biserică și de către Biserică. Dacă sfințitul slujitor se arată, mai ales la Liturghie, ca un chip a lui Hristos, el este, de asemenea, ca unul ce este cap al comunității eclesiale, un reprezentat al credincioșilor înaintea lui Dumnezeu, care se roagă Lui în numele lor.

Denumirea de cler și semnele lui distinctive

Toate persoanele care sunt angajate în slujirea Bisericii poartă denumirea de cler. Ele sunt încadrate în cler sau în cinul clerical, printr-o consacrare specială făcută asupra lor, prin hirotonie și hirotesie, care le dă această calitate de persoane clericale, afierosite slujirii lui Dumnezeu în diferite trepte. 

Slujba de hirotonie a preoților

După citirea rugăciunii de hirotonie, noul preot este adus în fața credincioșilor, unde dezbrăcând orarul, adică tagma diaconească, este „îmbrăcat” în treapta preoțească, reprezentată de veșmintele: epitrahil, brâu și felon, primind și cartea de cult Liturghierul, cartea de slujbă prin excelență a slujirii preoțești, în timp ce credincioșii cântă Vrednic este.

Caracteristicile slujirii preoțești, în învățătura Sfântului Apostol Pavel

Preotul trebuie să dea dovadă de adevărată iubire creștină față de fiecare dintre enoriașii săi. Iubirea creștină este o înmănunchere de multe virtuți. Sfântul Apostol Pavel le evocă atunci când enumeră calitățile pe care se cuvine să le aibă episcopul sau preotul. Astfel, acesta trebuie să fie binevoitor (I Timotei 3, 3), blând, cuminte (I Timotei 3, 2); să nu iște certuri, ci să fie făcător de pace; trebuie să fie drept și înfrânat (Tit 1, 8), blând și pașnic (I Timotei 3, 2).

Există preoți cu har și preoți fără har?

Orice persoană sfințită, adică intrată în cler prin Taina Hirotoniei, este purtătoare de har sau are har. Punerea mâinilor episcopului, cu formula de sfințire sau cu rugăciunea de consacrare și cu invocarea Duhului Sfânt, îl face pe slujitorul bisericesc purtător de har. De aceea, a spune că un slujitor al Bisericii este cu har și altul fără har este o afirmație greșită. 

Pagini