adânc

Cel care a dobândit isihia cunoaște adâncul tainelor

Isihast este cel care se îndepărtează de toți fără ură, pentru că nu voiește să piardă dulcețile lui Dumnezeu.

Apropierea de Dumnezeu poate fi simțită cel mai intens în suferințe

Când omul duce viață duhovnicească, atunci în necazuri (iar Domnul este întotdeauna aproape de cei necăjiți) el se bucură și mai mult cu inima, lăuntric, în chip de taină, în adâncurile duhului său, de această împărtășire cu Dumnezeu.

Canonul cel Mare și postul ne cheamă la un examen de conștiință

Ce frumusețe acest Canon pe care Sfântul Andrei Criteanul ni-l pune în față! Ce dureros este că aceste rugăciuni și cântări atât de adânci sunt foarte puțin cunoscute de creștinii noștri. Adâncimea și frumusețea lor, ca în general a slujbelor din Postul Mare pot fi pătrunse, cu adevărat, numai prin trăire în comuniune, în soborul Bisericii.

Sfânta Biserică este purtată pe valurile mării vieții

Toți creștinii adevărați din întreaga lume aparțin singurei Biserici adevărate și, ținând învățătura ei în toată plinătatea și curăția, alcătuiesc acea adunare de corăbii care străbate marea vieții fără a se cufunda în adâncurile ei întunecate.

Omul este călăuzit de felul său de a gândi

De obicei, oamenii cred că gândul este ceva de mică însemnătate, și de aceea nu aleg decât în foarte mică măsură gândurile pe care le primesc. Or, din primirea gândurilor drepte se naște tot ce-i bun, iar din primirea gândurilor mincinoase se naște tot ce-i rău.

Inima este câmpul de luptă pentru mântuirea noastră

De vreme ce Împărăția lui Dumnezeu este înlăuntru nostru (Luca 17, 21), inima este câmpul de luptă pentru mântuirea noastră, și scopul nevoinței noastre este să o curățim de toată întinăciunea și să o păstrăm neprihănită înaintea Domnului.

Sfânta Împărtășanie este cu adevărat dorirea cea mai grozavă

A te împărtăși cu Trupul și Sângele Mântuitorului înseamnă să fii una cu El, să fii cu adevărat un împlinitor al cuvintelor Lui și să recunoști cu adevărat că pierdut ai fost și te-ai aflat.

Bunătatea, un buchet format din dragoste, blândețe, milă și mângâiere

Bunătatea este o stare morală complexă, alcătuită din împletirea a mai multor sentimente. În felul ei de a se arăta, bunătatea apare în primul rând ca o bogăție, ca o plinătate. Omul bun este întreg, este plin.

Cel mai greu și mai important e să deosebești duhurile

Dacă oamenii nu sunt cinstiți sufletește, nu e posibilă pacea între ei, ci se vor tiraniza reciproc.

Grijă la cum ne privim duhovnicul!

Să nu primim nici idealizările astea pe care le avem în euforia noastră: „Vai, ce barbă are părintele!”, „Vai, ce tras e la fa­ță!”, „Vai, cum tace părintele!”, „Vai, da părintele cum mi-a zis, s-a și întâmplat!”.

Pagini