Toate acestea (întreaga creaţie) s-au transformat din cauza păcatului. S-a schimbat lumea văzută şi cea nevăzută. Îngerii nu şi-au pierdut starea iniţială, nu s-au schimbat, ci au devenit mai puternici în luptă. Diavolul, după căderea sa, se putea strecura în ceruri printre duhurile păcii, însă nu făcea altceva decât să clevetească. Dumnezeu îl mai răbda încă, fiindu-i posibilă chiar şi întoarcerea. Dar atunci când diavolul a răzvrătit, a distrus pe bieţii Adam şi Eva, atunci Dumnezeu S-a mâniat foarte... Iar când Hristos a fost răstignit pe cruce, atunci cu adevărat i-a fost sfârşitul. Văzutu-l-am pe satana din cer ca un fulger căzând (Luca 10: 18), a zis Domnul ucenicilor Săi... Nu ştim ce tulburări face diavolul printre oameni, creştini, mahomedani, evrei, între planete şi alte corpuri cereşti. Savanţii descoperă că a crăpat o cometă, că s-a stins o oarecare stea, şi altele. Dar care este cauza? Nu se ştie. Diavolului i-a mai rămas încă foarte multă putere, căreia îi poate sta cu adevărat împotrivă doar smerenia. (Sfântul Cuvios Varsanufie de la Optina, din 28.09.1908)

(Filocalia de la Optina, traducere de Cristea Florentina, Editura Egumenița, Galați, 2009, p. 11)