Prin umilinţă, legătura cu divinul are loc mai repede, căci Hristosul nostru spune: Învăţaţi-vă de la Mine, că sunt blând şi smerit cu inima şi veţi găsi odihnă sufletelor voastre (Mt. 11, 29). Odihna pentru suflet este indiciul cel mai sigur al unui suflet sănătos. Smeriţi-vă; înjosiţi-vă; umiliţi-vă pentru ca pacea lui Dumnezeu să poată intra în sufletele voastre. Să nu căutaţi justificări atunci când Bătrânul vostru vă ceartă pentru vreo greşeală, ci să spuneţi: “Blagosloviţi”.

Să iubim smerenia, copilul meu, iar dacă Domnul se milostiveşte de goliciunea noastră şi ne dă harul rugăciunii şi ne îmbracă sufletul cu vreun veşmânt dumnezeiesc, trebuie să fim atenţi să nu-l pătăm din neglijenţă: adică, din cauza mândriei, clevetirii, nepăsării şi neascultării. Ci să facem eforturi mai mari să-l albim prin fapte bune, mai ales prin smerenia minţii şi prin învinuirea de sine. Dumnezeu se mulţumeşte mai mult cu acestea decât cu lucruri mari înfăptuite cu slavă deşartă. Pururea să ai desăvârşită ascultare.

Ascultarea este izvorul smereniei, în timp ce discuţiile în contradictoriu, certurile şi neascultarea sunt rezultatul mândriei, pe care monahul trebuie să le urască ca fiind cauze ale întinării sufletului său.

(Comori duhovniceşti din Sfântul Munte Athos – Culese din scrisorile şi omiliile Avvei Efrem, Editura Bunavestire, 2001, pp. 200-201)