contradicții

Soții trebuie să își poarte poverile unii altora

O purtare înţeleaptă va destrăma contradicţiile care apar. Când acestea nu se destramă, pricina este lipsa înţelepciunii de viaţă, iar într-o şi mai mare măsură lipsa dorinţei de a chibzui bine situaţia, ba într-o şi mai mare măsură lipsa altui scop în viaţă afară de plăceri. 

Posibile obstacole ce pot apărea în comunicarea dintre părinți și adolescenți

„Tinerii, la fel ca noi ceilalţi, îşi strigă nevoile în multe feluri, de multe ori confuz. Unii îi judecă exagerat pe toţi şi toate din jurul lor, alţii se aruncă într-un cerc de activităţi de voluntariat sau se îndepărtează de lume, petrecându-şi fiecare clipă în faţa televizorului, unii întorc spatele prietenilor şi familiilor, ca şi cum i-ar ţine undeva, afară, alţii se înconjoară cu ziduri, într-o continuă stare de acuze, de glume şi de ironii. Alţii sunt cuceriţi de un fel religios tineresc, ce pare nefiresc părinţilor lor. Deoarece tinerii ne vorbesc într-un mod mediat, strigătele lor sunt deseori luate drept altceva. Însă toţi pot să-şi exprime nevoi omeneşti adânci, deşi de multe ori o fac cu greu în mod articulat.”

Adolescenții au nevoie de dialog viu și de disponibilitate din partea părinților

Adolescenţii au nevoie de dragoste necondiţionată, de un spaţiu fizic şi emoţional, de prieteni, de tradiţie, de limite (aşa încât să devină responsabili şi să înveţe să trăiască în comunitate şi în societate), precum şi de disponibilitatea celor adulţi. Adică, o recunoaştere înăuntrul nostru, vie şi nu pur şi simplu intelectuală, a personalităţii lor şi a spaţiului vital pe care ei îl cuceresc încet, încet.

Criteriile comuniunii perfecte după Sfântul Vasile cel Mare

Comună este mântuirea, comune sunt luptele, comune sunt ostenelile, comune sunt coroanele, unde mulţi formează unul şi unul nu este singur, ci în mai mulţi.

Respectă individualitatea copilului și lasă-l să-și aleagă liber drumul în viață

Îţi urneşti toate forţele şi energiile pentru a băga copilul în şablonul tău, convingându-l sau obligându-l să se facă profesor, de exemplu? Sau faci un pas înapoi şi adaptezi şablonul la visul copilului tău? Dacă ajungi să-ţi cunoşti copilul, înseamnă că îl vezi în adevărata lui lumină şi că îl înţelegi. Iar dacă ai ajuns în acest punct este foarte bine să faci un pas înainte: să-ţi accepţi copilul aşa cum este.

Bunătatea este semn că suntem rupţi dintr-o lume nepământeană…

Viaţa ne face să sângerăm pentru că este colţuroasă şi cu drumuri întoarse. Acela care trăieşte bunătatea, care simte vibraţia şi căldura ei, are darul de a îndruma şi de a împăca contradicţiile, are darul de a rotunji şi uşura durerile. Omul bun nu numai că nu le aduce la viaţă, dar firea lui este făcută să le înlăture. Omul bun modelează viaţa după frumuseţea pe care a pus-o mâna lui Dumnezeu în inima fiinţei sale. 

Tăria sincerităţii

Sinceritatea are tăria luminii şi rodnicia apelor revărsate. Totul trebuie împlinit fără înconjur, fără păcatul înşelăciunii, fără rătăcirea dinainte hotărâtă. Omul sincer loveşte lucrurile în inima lor şi le cucereşte. Omul este tare prin această atitudine directă. 

Mihail Neamțu: „Rațiunea are nevoie de credință pentru a fi desăvârșită”

Filosof, teolog  și eseist, Mihail Neamțu este  cel despre care omul de cultură Andrei Pleșu a afirmat la un moment dat că „rareori am întâlnit un amestec atât de convingător între candoare şi îndrăzneală, între smerenia căutătorului şi siguranţa de sine a savantului. Era, de mult, nevoie de cineva care să vorbească simultan - şi cu egală graţie - limba culturii şi pe aceea a credinţei, cineva care să citească şi pe Sfinţii Părinţi, şi pe Rorty, cineva, în sfârşit, care să fie, cu naturaleţe, vechi şi nou deopotrivă”. Tocmai despre acest raport dintre credință și rațiune pe calea mântuirii, dar și despre rolul și implicarea Bisericii și a preoților în societate, a acceptat să ne vorbească, în rândurile ce urmează, doctorul în Teologie la King's College London, lectorul universitar Mihail Neamțu.