convertire

Sfântul Luca al Crimeei învie din morți o femeie, iar medicul ei se convertește la Ortodoxie

Monitorul, timp de șase minute, a arătat o linie dreaptă. Și atunci, când toate arătau că F. a murit, ea a deschis ochii. Doctorul musulman s-a pierdut, la fel și ceilalți. Pentru câteva secunde, nimeni nu s-a mișcat. Toți o vedeau pe F. vie. După câteva respirații, F. a deschis gura și a zis (în engleză): „M-a vizitat Sfântul Luca, Doctorul... Îl știu, dar nu l-am chemat în ajutor. Sfântul Luca... Sfântul Luca m-a vizitat... Sfântul Luca”.

Icoanele ne pun față în față cu Dumnezeu

Dictonul „Crede și nu cerceta” este unul occidental și nu are nimic comun cu Ortodoxia, nu se găsește în Sfânta Scriptură. Tocmai, Domnul cere: „Cercetează și crede!”. „Dacă omul este foarte corect și sincer cu sine, poate să trăiască un moment de revelație și chiar să se convertească, să cedeze evidenței, luminii, adevărului și să ajungă în starea Sfântului Pavel, aflat pe drumul Damascului, sau să ajungă, fără a-și da seama, să uite de el și de ce se întâmplă cu el: să-și scape mapa din mână, sau să-l podidească lacrimile fără să știe de ce”, spune părintele Luca, starețul Mănăstirii Bistrița.

Salvat de la otrăvire prin semnul Sfintei Cruci ‒ minunea cu omul izbăvit de la moarte și din sărăcie

De fiecare dată când ajungea acasă, mai înainte s-o bea, omul o însemna cu semnul Crucii, după care bea otrava. Şi puterea semnului Crucii îl menţinea în viaţă şi nevătămat. Când acest lucru a ajuns la cunoştinţa vrăjitorului evreu, pe acesta l-a cuprins o frică sfântă, a venit la marele Apostol Ioan Teologul, s-a lepădat de păgânătate, a primit credinţa creştină şi s-a botezat.

Încredințarea lui Toma

De vreme ce noi, românii, acum, în mileniul trei, Am plecat în tot pământul ca urmaşi ai lui Andrei, Să purtăm facla-nvierii peste tot, în lung şi-n lat, Să spunem la toată lumea că Hristos a înviat!

O minune cu o troiță – Hristos de pe cruce vorbește celor care-L batjocureau

Cei ce crezuseră în Hristos se închinau la crucea Mântuitorului răstignit și la acea sfântă troiță. Iar ceilalți păgâni, care erau mulți, după cum sunt și astăzi, au pornit cu ură mare asupra acelor puțini creștini și-i băteau și-i ucideau, martirizându-i pentru că au crezut în Hristos. Ba, s-au dus la acea troiță unde era Hristos răstignit și au început a-L batjocori și a-L scuipa pe Mântuitorul de pe cruce, bătându-L cu ciomegele și ungându-I Crucea cu murdării. Iar când erau în toiul acestor batjocuri, Mântuitorul de pe cruce a întors Fața la dreapta, spre ei, și a zis: De ce Mă batjocoriți?

(Video) Cine și de ce se convertește la Ortodoxie?

Preasfințitul Macarie, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord, explică trăirile celor care aleg să facă parte din Biserica Ortodoxă.

Hristos a permis unei tinere budiste să participe în mod real la Răstignirea Sa

A participat în mod viu la toate câte s-au petrecut pe dealul Golgotei, în timp ce iudeii L-au răstignit pe Domnul. Eleni nu cunoștea nimic despre creștinism și, când a văzut această scenă, i s-a făcut milă. Se întreba de ce acei oameni răi L-au lovit, L-au batjocorit și într-un final L-au răstignit pe Acel Om. A rămas fără glas și lacrimi de durere au curs din ochii ei.

(Video) Cum definiți convertirea?

Preasfințitul Macarie, Episcop al românilor ortodocși din Europa de Nord, despre cei ce descoperă Ortodoxia, dar și despre ortodocșii convertiți de la necredință la credință.

Sfinţii Mucenici Tit şi Gordian, propovăduitori şi apărători ai credinţei ortodoxe în Dacia Pontică

Episcopul Tit a fost protector şi părinte sufletesc al multor sfinţi martiri autohtoni şi din întreg Imperiul Roman, exilaţi la Gurile Dunării şi apoi martirizaţi aici de către împăraţii Diocleţian, Galeriu şi Liciniu, până în anul 323. Pârât fiind la împăratul Liciniu, însuşi Fericitul Episcop Tit a fost prins, chinuit şi înecat în Marea Neagră la 3 ianuarie, când i se face şi pomenirea. Sfintele sale moaşte au fost luate şi îngropate de ucenici la Tomis.

Oamenii ajung la Dumnezeu pe căi diferite

Fiecare trebuie să-şi croiască propriul drum, pe care să îl parcurgă de la un capăt la altul și să-și găsească Dum­nezeul personal, Căruia Îi strigăm: „Dumnezeule, Dumnezeul meu, pe Tine Te caut” (Psalmul 62, 1).

Pagini