Născută în secolul al II-lea într-un sat din Roma cea veche, Sfânta Paraschevi a venit pe lume ca urmare a rugăciunilor făcute de părinții ei sterpi. A primit acest nume care în grecește se tâlcuiește „vineri”, fiind ziua în care s-a născut, și a fost învățată de către mama ei toate tainele credinței. Petrecând mai mult în Biserică, a ales să pășească pe calea monahală, după moartea părinților ei.

Pârâtă de niște iudei împăratului Antonin, pentru că Îl propovăduia pe Hristos, Sfânta Paraschevi a fost amenințată de acesta că, de nu i se va supune, va fi îndelung chinuită. Neînfricată, fecioara a refuzat și i s-a pus un coif de fier înroșit pe cap, iar apoi a fost aruncată într-o căldare cu smoală și ulei încins, dar dumnezeiasca rouă a păzit-o. Pentru această minune, mulți au crezut în Dumnezeu.

Împăratul, lipsit de credință, i-a cerut să îl stropească și pe el cu smoală din căldare și, făcând sfânta acest lucru, cel necredincios a orbit. Atunci împăratul a promis că se va converti, dacă îl va vindeca, iar pentru rugăciunile sfintei, împăratul și-a primit vederea înapoi, botezându-se cu toată casa lui.

Continuându-și propovăduirea, sfânta a ajuns într-o cetate în care era ighemonul Asclipie, iar acesta a trimis-o unui balaur să o mănânce, dar balaurul a murit, așa că ighemonul s-a converit și el la dreapta credință, împreună cu alții. În cele din urmă, sfânta și-a dat sufletul în mâinile Domnului, după multe chinuri, din pricina ighemonului Tarasie care i-a tăiat capul cu sabia.

În zilele noastre, sfintele ei moaște, vindecătoare de boli, se regăsesc în biserica care îi poartă hramul, din Valea Tembi, Grecia. Părticele din sfintele moaște se găsesc și la Mănăstirea Antim din București.