Deși creștinismul cuprinsese toate laturile anticii cetăți a Romei, elementul păgân și-a făcut simțită prezența până în secolul al V-lea. Școlile de filosofie, Senatul, școlile de retorică, toate au păstrat moștenirea păgână, renunțarea la idoli făcându-se foarte greu.

Ce îi convingea, însă, pe acești oameni educați, de multe ori și bogați, să renunțe la credința în zeii romani și greci și să creadă în adevăratul Dumnezeu, Mântuitorul Iisus Hristos? Răspunsul ni-l dau mărturiile istorice – minunile săvârșite de sfinții lui Dumnezeu. Așa s-a întâmplat în Umbria, o cetate din Italia, acolo unde, un om simplu a convertit la creștinism mai mulți învățați, printr-o minune.

Mai mulți tineri creștini au intrat la învățătură la un profesor păgân. Craton, vestit pentru știința sa, avea un fiu cu numele Herimon, care era foarte bolnav. În acest context, unul din tinerii creștini i-a amintit vestitului profesor despre Sfântul Valentin, episcopul Umbriei, și puterea tămăduitoare a harului lui Dumnezeu. Auzind acestea, Craton a trimis nişte bărbaţi cinstiţi la Sfântul Valentin, rugându-l să vină și să-i tămăduiască băiatul bolnav. Întâlnirea dintre Craton și episcopul Valentin a reprezentat întâlnirea dintre două lumi diferite: „De vei vrea tu, fiul tău se va tămădui! Craton a zis: Jumătate din avuţia mea o voi da, de vei putea să tămăduieşti pe fiul meu. Sfântul a zis: Mă minunez de tine, că eşti dascăl înţelept şi nu pricepi cuvintele cele zise de mine. Deci, iarăşi îţi spun, că de vei vrea tu, se va tămădui bolnavul; că, de vei crede în Hristos, toate se vor putea credinciosului. De vei primi credinţa la care eu te sfătuiesc şi, lepădându-te de păgânătatea zeilor, îţi vei pune nădejdea în singurul Dumnezeu, Cel nevăzut şi atotputernic, se va da sănătate fiului tău, precum doreşti. Iar jumătate din averea ta, pe care mi-o făgăduieşti, împarte-o săracilor, ca să se roage lui Dumnezeu pentru tine şi pentru fiul tău. Iar pe mine, cu niciun chip nu mă vei putea îndemna să iau ceva de la tine, pentru tămăduirea lui.

Craton i-a zis: Deşi nu ştiu cu ce fel de rânduială se cuprinde credinţa voastră, însă am auzit că fiecare se mântuieşte cu credinţa sa. Căci, nu poate credinţa unuia să ajute altuia, nici necredinţa cuiva să vatăme pe altcineva. Acestea şi mai multe zicând sfântul episcop, ritorul Craton a căzut la picioarele lui şi a zis: Cred întru Cel propovăduit de tine că este Dumnezeu adevărat şi nu este altul afară de El, care porunceşte bolilor şi morţii şi acelea fug. El porunceşte vieţii şi vine. Ritorul a zis: Toate câte mi le grăieşti le voi face, numai fiul meu să se facă sănătos. (...) Atunci, ritorul Craton, chemând pe femeia sa şi pe toţi casnicii săi, s-au aruncat înaintea picioarelor lui, făgăduind că toţi se vor face creştini, dacă se va tămădui Herimon”.

Episcopul Valentin a poruncit să se pregătească o cameră deosebită, în care a luat pe bolnav. Iar Sfântul Valentin a aşternut pe pământ rasa de păr, pe care obişnuia a se ruga, şi punând pe dânsa pe bolnav, s-a rugat toată noaptea lui Dumnezeu. Iar la miezul nopţii a strălucit în camera aceea o lumină cerească, încât celor ce erau afară li se părea că s-a aprins foc înăuntru. După ce a trecut miezul nopţii, copilul s-a sculat sănătos cu tot trupul şi a început cu glas mare a lăuda pe Dumnezeu. Atunci, părinţii lui şi toţi care erau cu dânşii în casa aceea, auzind glasul lui Herimon, s-au bucurat crezând în Hristos, Dumnezeul cel adevărat.