creșterea copiilor

Socializarea este foarte importantă în viața copiilor

Astăzi, copilul e lipsit de comunicarea omenească normală cu cei din jur, deoarece familia duce o viaţă destul de izolată, adeseori nici măcar nu-şi cunoaşte vecinii. El poate să se joace cu alţi copii numai atunci când la părinţi vin musafiri cu copiii lor, iar asemenea posibilitate apare, evident, destul de rar.

Cei șapte ani de-acasă și din Biserică

Pentru copii sunt de folos lecturile şi povestirile despre vieţile Sfinţilor şi din istoria biblică, însoţite de explicaţii şi de învăţături morale.

Slăviţi-L pe Dumnezeu pentru copiii voştri!

Dacă un părinte oarecare se plângea de copiii lui că sunt dificili şi irascibili, îi zicea: „Ştii vreun copil astăzi care să fie uşor de crescut şi supus? De ce vrei ca ai tăi să fie o excepţie?”.

Cum se schimbă relația soților după nașterea copilului

După naşterea copilului, este foarte important ca soţul să nu trăiască o viaţă separată şi să considere că trebuie doar să câştige bani, fiind străin de problemele pe care le are familia pe plan afectiv. Este necesar să se reţină că în această perioadă, ca şi în general, de fapt, toate trebuie să fie lucrate în comun. 

Creşteţi-i pe copii creştineşte!

De mic să-l obişnuieşti pe copil spre bine. Să-l înveţi toate deprinderile creştineşti, pentru că vei da răspuns pentru el.

Copiii au nevoie să învețe cum să primească sănătos atât reușitele, cât și eșecurile

Auzim pedagogii spunând că atunci când copilul nu se bucură întotdeauna de reuşită, el capătă complexe. Desigur că atât plăcerile, cât şi reuşita sunt necesare pentru a-l încuraja pe copil în ceea ce face şi a-i oferi prilej de destindere – dar el trebuie să învețe să facă faţă şi încercărilor, trebuie să i se ofere şi şansa de a-şi lărgi propriile capacităţi şi chiar de a trece prin experienţa eşecului.

Copilul tău nu este subordonatul tău

Copilul tău nu este subordonatul tău. Este un mare dar de la Dumnezeu. Copilul tău nu este sclavul tău, ci creatorul propriului său drum în viaţă.

„Secretele” copiilor cu Dumnezeu – experiența personală a credinței

Putem facilita călătoria sacră a cuiva, dar nu o putem parcurge în locul său. Anumite lucruri constituie lianturi secrete între copil şi Dumnezeu. Le putem ghida copiilor formarea religioasă în direcţia în care ştim că ar trebui ea să se orienteze, dar nu putem stabili ce adevăruri sau experienţe îi vor atrage mai mult. Aceasta trebuie lăsată pe seama interacţiunii dintre sufletul copilului şi Sfântul Duh. Dumnezeu îi direcţionează pe calea pe care ar trebui să meargă pentru a deveni ceea ce intenţionează Domnul pentru ei.

„Părinţii care nasc copii şi-i educă să fie cuminţi umplu Raiul de sfinţi” – Părintele Arsenie Papacioc

Părinţii trebuie să se bucure la vederea copiilor când intră în casă. E aici problema libertăţii fiului care are tendinţa să facă ce vrea, nu ce trebuie. Copilul este neformat, dar poţi întrezări şi câte ceva neprevăzut, care te surprinde: „Măi, ia uite ce a spus copilul acesta!”. Trebuie să-l înţelegi. Eu cred că blândeţea este fundamentală în educaţie. Blândeţea dă rezultatele cele mai bune. Repet, numai ea prinde în adânc.

„În zâmbetul tatălui său copilul va distinge zâmbetul Tatălui Ceresc, iar în afecțiunea mamei, iubirea călduroasă a Maicii Domnului”

Îl adorăm pe bebelușul nostru, bucurându-ne că are și el valoare în cadrul acestei lumi. Ne jucăm cu el, îl ținem în brațe, îi urmărim primele mișcări, îl vedem și ne luminăm, și strălucește de bucurie și fața lui! Ne aude pe noi cum vorbim și învață și el să vorbească. Ne rugăm și-l influențăm astfel și pe el în bine, dezvoltându-se astfel într-un climat plin de sfințenie. Ajunge doar să ne vadă cum ne rugăm.

Pagini