inimă

Nu este destul să lupţi doar împotriva păcatelor mari

Toate gândurile ascunse de mândrie, de necredinţă, de îndoială, de invidie, de gelozie, de curiozitate, de ipocrizie, de poftire, toate acestea sunt păcate, şi cine nu le are?!

Niciun păcat nu trece de la minte la simțire, dacă nu și-l închipuie întâi omul cu mintea

În vremea rugăciunii, n-ai voie să-ți închipui nimic. Nici imaginații sfinte, nici pe Hristos pe Sfânta Cruce, nici pe scaunul Judecății. Nimic. Că toate imaginațiile sunt afară de inimă și dacă rămâi să te închini la acestea, nu te închini lui Hristos.

Cereţi-I lui Dumnezeu dragostea, zi de zi!

Aveţi datoria să fiţi cu multă luare-aminte la relaţiile dintre voi. Să vă cinstiţi unul pe altul ca nişte chipuri sfinte, ca icoane ale lui Dumnezeu. Luaţi aminte la simţământul dragostei, căci atunci când inima nu este încălzită de rugăciune curată, dragostea este în primejdie de a deveni trupească şi nefirească.

Reprezentarea Sfintei Evanghelii în icoana Mântuitorului

Cel Care ne-a adus cea mai bună veste din istoria neamului omenesc nu este altul decât Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu.
De nu e rugăciune ori de-i puțină, n-ajungi la inima celui de lângă tine și nu i-o știi.
___   Jean Claude Larchet

Protosinghelul Ioil Gheorghiu – Biserica este corabia mântuirii noastre

Precum omul fără inimă moare, tot aşa călugării şi credincioşii, fără biserică, fără participarea la sfintele slujbe mor, se răcesc în credinţă şi sunt robiţi de patimi. Eu, cât puteam, niciodată nu lipseam de la biserică, ziua şi noaptea. Mergeam pe drumuri pentru folosul mănăstirii, mai ales ca stareţ, dar unde ajungeam sau când mă întorceam, întâi intram în biserică să ascult slujba, apoi mă duceam la chilie. Şi mi-a ajutat întotdeauna Dumnezeu!

„Să ardem pentru dragostea de Dumnezeu, cum arde o lumânare în sfeşnic”

Părintele Dometie era un duhovnic foarte căutat şi un iscusit povăţuitor de suflete. Avea peste tot fii duhovniceşti care îl ascultau şi trăiau după sfaturile lui.

Dumnezeu nu se uită la cuvintele multe, ci la starea inimii noastre

Părintele Dometie învăţa cu multă autoritate duhovnicească lumea şi pe călugăriţe, dar în acelaşi timp cu blândeţe şi înţelepciune.

De ce are nevoie inima mea?

Totdeauna trebuie să cerem cu tânguire Domnului să încălzească şi să ude inimile noastre cu harul Său. Noi avem nevoie de harul lui Dumnezeu în fiecare ceas şi în fiecare clipă.

„Sfinte Efrem, ce faci? Nu mă lăsa la greu. Ce te-am rugat eu și ce faci tu?”

Când am ajuns la facultate, s-a schimbat comisia în 15 minute și doar pentru acei câțiva care aveam lucrările pe acea specialitate. M-am speriat și am zis în sinea mea: „Sfinte Efrem, ce faci? Nu mă lăsa la greu. Ce te-am rugat eu și ce faci tu?”.

Pagini