inimă

Arhimandritul Cleopa Ilie – o viaţă sfântă, de adâncă smerenie

„Întotdeauna mi-am rănit ştiinţa gândului, învăţând pe alţii cele ce eu n-am lucrat. Îmi aduc aminte câteodată de marii nevoitori care au trăit mai demult în această mănăstire, care dormeau în sicrie şi se sileau la plângere şi lacrimi, dar eu stau ca o stâncă cu totul în nesimţire. Orice vorbesc pentru îndreptarea altora mă mustră mai mult pe mine decât pe ei, că nu fac cele ce zic, şi zilele se scurtează şi vremea sfârşitului nemerniciei mele pe acest pământ se apropie.”

„Alege cu inima!” – un sfat bun de urmat sau o capcană?

În general, suntem animaţi în acţiunile şi alegerile noastre de ceea ce apreciem a fi binele nostru imediat, caracterizat prin obţinerea recompensei - fie de ordin material, fie de ordin psihologic - şi evitarea sancţiunii. În ceea ce priveşte aspectele vieţii puternic investite afectiv, precum îndrăgostirea, începerea unei relaţii, întemeierea unei familii, este transmisă ideea de a-ţi urma inima. Doar că acest mesaj cuprinde aspecte atât de diverse şi uneori atât de diferite, încât interpretările contextuale ar putea induce în eroare. Este cu adevărat un sfat bun de urmat sau e doar o capcană?

Faptul de a ne privi realitatea noastră jalnică e un dar ceresc

Oroarea de a ne vedea pe noi înșine așa cum suntem e ca un foc mistuitor. Cu cât mai sever își face acest foc lucrarea sa curățitoare, cu atât mai aproape de agonie e durerea noastră spirituală.

Omul dă voință la rugăciune, iar Dumnezeu îi dă putere – Arhimandritul Cleopa Ilie

„Ştii ce zice diavolul mândriei şi al nesimţirii, dacă avem o lacrimă la rugăciune? «Acum te-ai rugat straşnic!» Ehei! Şi cât îi de-acolo până la rugăciunea cea curată! Cât îi de departe cerul de pământ! V-am spus că rugăciunea în creşterea ei nu are limită. Pentru că se uneşte cu Dumnezeu şi de aceea nu are margine.”

Pătimirile Domnului și mântuirea noastră

Capitolul din care face parte pericopa evanghelică citită în cea de-a cincea duminică din Postul Mare, e unul amplu. Îl prezintă pe Domnul deopotrivă în ipostaza propovăduitorului, cât și în cea a celui care împarte binecuvântări. Ba mai mult, ni-L arată punând accentele în mod corespunzător. Încă din debutul său, Îl întâlnim pe Hristos propovăduind în hotarele Iudeii. Ca de obicei, e acompaniat de mulțime.

Lucrați rugăciunea până când pătrunde în profunzimea conștiinței

„Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-ne pe noi!” Atunci când zicem rugăciunea aceasta, legăm cu Hristos o legătură personală ce scapă rațiunii. Viața lui Hristos pătrunde puțin câte puțin în noi.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

„Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în inima noastră” – Arhimandritul Cleopa Ilie

Prin toate ne mustră conştiinţa când greşim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la El: „Omule, ai greşit. Eu te iert, dar să nu mai faci. Vino la Mine, căci la Mine este izvorul iertării, al iubirii şi al milostivirii! Pune început bun de azi înainte, să nu mai păcătuieşti”.

Să te socotești mai rea decât ceilalți

Să nu lăsați gândurile să vă intre în inimă, ci atunci când vor veni să vă sculați împotriva lor, chemând în ajutor pe Dumnezeu.

De ce soții sunt mai legați unul de celălalt decât de oricine altcineva

Femeia a fost zidită din coasta omului pentru ca soţia să fie întotdeauna aproape de inima soţului și pentru ca din această pricină oamenii să fie înclinaţi în chip firesc să se iubească şi să se ocrotească unul pe altul.

Pagini