liniștea

Întâmplarea cu diavolul care l-a trezit pe Sfântul Macarie Alexandrinul pentru a merge la slujbă

Sosind vremea slujbei de la miezul nopţii, s-a dus în Biserică, în mij­locul soborului călugăresc, şi se ruga în taină lui Dumnezeu să-i des­copere meşteşugurile diavolului cu care împiedică pe închinători de a se ruga după datorie: în Duh şi în adevăr.

Sufletul omenesc se află între îngeri şi draci

Sufletul omenesc se află între îngeri şi draci. Şi îngerul îl îndeamnă, şi arată, şi-l învaţă cele spre fapte bune, iar dracul îl îndeamnă la păcate. Iar sufletul are putere să urmeze oricui va voi, ori îngerului, ori vrăjmaşului.

Despre creşterea noastră spirituală

Suntem invitaţi de o nevăzută orânduire a lucrurilor să facem apel, să aducem în sfera luminoasă a cunoştinţei şi resorturile latente ale fiinţei noastre... Dacă omul călătoreşte neatent cu tranzitul său, poate ajunge la crize, la dezechilibru, la îndrăcire, pradă a unui duh rău sau a unor puteri rele, care-l scot clinic, dintre oameni.

Cuvinte interzise

Cuvintele sunt fiinţe vii, capabile să facă treaba la care au fost trimise. Şi fiindcă sunt fiinţe vii, viaţă din viaţă, pe cel care le-a creat ele-l însoţesc până la judecata de apoi, ca nişte copii ai lui, cu toate consecinţele lor. Mărturisirea lor cu pocăinţă mai poate schimba situaţia. 

Împlinirea prin rugăciune

Rugăciunea este dăruire totală, tainică legătură cu datele permanente ale firii, liberă supunere a durerilor creatoare, înălţător contact cu Dumnezeu. Liniştea şi bucuria ce o întovărăşesc sunt semnele acestei rodnice legături şi ale propriei noastre depăşiri.

Familia cea bună…

Mulţi oameni simpli sau cu studii înalte şi-au pus problema: oare unde se simte omul cel mai bine aici pe pământ? Părerea tuturor a fost că, familia e locul ce-i aduce liniştea, pacea, uneori mângâierea – bineînţeles, familia cea bună! Cine nu se simte bine în familie, înseamnă că familia lui suferă de ceva şi trebuie să caute leacul.

Pentru că n-avem dragostea de Dumnezeu pentru a împlini virtuţile, să avem cel puţin smerenie!

Puţinul pe care îl vom împlini va fi astfel socotit egal cu marile lucrări şi lupte ascetice a vechilor călugări. Unii dintre ei n-au şovăit să-şi verse sângele, alţii au fost aruncaţi în mare, alţii au practicat ani îndelungaţi o nevoinţă aspră în pustie, alţii au fost tăiaţi în bucăţi de către călăi. În ce ne priveşte, să înlocuim toate aceste chinuri prin smerenie! 

Fără rugăciunea de iertare a duhovnicului, omul va avea continuu căderi

Înainte de Spovedanie există o pâclă, şi omul vede ca prin ceaţă, îndreptăţindu-şi greşelile sale. Pentru că, atunci când mintea este întunecată de păcate, nu vede clar. Prin Spovedanie, însă, ceaţa fuge şi orizontul apare clar. După Spovedanie se şterg toate vechile păcate. Se deschid noile zapisuri, dispare tulburarea, mânia, angoasa, şi vine liniştea şi pacea.

Câtă pace şi câtă linişte ne pregăteşte Domnul în locaşurile Sale!

Câtă lumină în inimă şi în minte, ce bogat şuvoi de apă vie ne inundă inima, putând să se reverse de acolo nestânjenit, în cuvinte rostite sau scrise cu condeiul ori cu creionul pe hârtie!

La porţile sufletului omenesc Dumnezeu Îşi încetează stăpânirea: îi vrea iubirea

Pentru orientarea noastră în lumea văzută ni s-a dat credinţa şi un om ca model, Iisus. Noi trebuie să realizăm în noi această icoană divină: stilul de a fi al lui Iisus. Fără acest fel de a fi, care atârnă de toate deciziile noastre de fiecare zi, şi de fiecare clipă, te constaţi un om fără sens, un om fără hrană în faţa haosului care caută să te soarbă în tragedia nefiinţei – una din definiţiile răului.

Pagini