Omul care-şi dăruieşte inima întreagă lui Hristos şi se lasă cu încredere pe seama duhovnicului experimentat se leapădă cu uşurinţă de omul cel vechi.

Înainte de Spovedanie există o pâclă, şi omul vede ca prin ceaţă, îndreptăţindu-şi greşelile sale. Pentru că, atunci când mintea este întunecată de păcate, nu vede clar. Prin Spovedanie, însă, ceaţa fuge şi orizontul apare clar. După Spovedanie se şterg toate vechile păcate. Se deschid noile zapisuri, dispare tulburarea, mânia, angoasa, şi vine liniştea şi pacea.

Sufletul omului are o lucrare nesfârşită şi, cu cât se curăţesc ochii sufletului prin pocăinţă şi mărturisire, cu atât omul se smereşte şi cere mila lui Dumnezeu. Fără rugăciunea de iertare a duhovnicului, omul va avea continuu căderi, pentru că diavolul nu-şi pierde drepturile asupra lui.

Cât timp cazanul fierbe deasupra focului, muştele nu se apropie de el. Atunci când este îndepărtat de foc, însă, ele se apropie şi cad înăuntru. La fel se întâmplă şi cu sufletele oamenilor. Cât timp sunt lângă duhovnic şi lângă Tainele Bisericii noastre, demonii îi privesc de departe, şi nu pot să-i ispitească.

(Cuviosul Paisie Aghioritul, Părinţi Aghioriţi Flori din Grădina Maicii Domnului, Editura Evanghelismos, 2004, pp. 36-37)