Pe rugăciune o ajută mult milostenia, deoarece “milostenia este aripă a rugăciunii” (Scara, Cuvântul 28). Iarăşi, pe rugăciune o ajută liniştea şi înfrânarea, după cuvântul ce zice: “Din sămânţa sudorii postului creşte spicul întregii înţelepciuni şi liniştea este vârf al desăvârşirii celor ce se roagă”. Şi iarăşi: “cela ce de frumuseţea rugăciunii s-a atins, va fugi de mulţime ca un asin sălbatic” (Ibidem).

Pe rugăciune o ajută smerenia, deoarece, după Sfinţii Părinţi, “cela ce nu se socoteşte pe sine că este păcătos, rugăciunea lui nu este primită la Dumnezeu”, zice Sfântul Isaac Sirul. Şi iarăşi pe rugăciune o ajută umilinţa, după acelaşi sfânt părinte care zice că “lacrimile întru rugăciune sunt semn al milei lui Dumnezeu” (Filocalia vol. X, Cuvântul 33). Sunt încă multe alte fapte bune care ajută sfânta rugăciune, dar acestea sunt cele mai importante.

Iar faptele bune care se nasc şi sporesc prin rugăciune sunt de asemeni multe, precum:  credinţa, nădejdea, mila, răbdarea, înfrânarea etc. Cea mai mare virtute care odrăslăşte din sfânta rugăciune este însă dumnezeiasca dragoste, după cum spun cei mai mulţi Sfinţi Părinţi.

(Arhim. Cleopa Ilie, Arhim. Ioanichie Bălan, Lumina şi faptele credinţei, Ed. Mitropoliei Moldovei şi Bucovinei, 1994, p. 53)