mărturisire

Un fir de lumânare aprinsă mărturisește credința noastră

Lumânarea aprinsă înseamnă o mărturisire, un crez: cred în lumină, cred în Hristos!

Cum ne sunt iertate păcatele?

În clipa aceea, cele pe care preotul le iartă pe pământ sunt iertate și în Ceruri! Este, oare, o milă mai mare decât aceasta?

Sfântul Ioan Botezătorul și Sfântul Nectarie m-au ajutat să-mi schimb locul de muncă

Sunt extrem de recunoscătoare Lui Dumnezeu, Maicii Domnului și Sfinților Ioan Botezătorul și Nectarie pentru îndrumare, pentru curaj și pentru ajutor. Am vrut să vă transmit acest gând pentru ca toate persoanele care trec prin situații similare să nu-și piardă credința și să aibă încredere că lucrurile se vor rezolva întotdeauna cu ajutor din partea lui Dumnezeu și a sfinților Săi.

O metodă eficientă de alungare a gândurilor rele: mărturisirea lor duhovnicului

„Precum șarpele, scos din ascunziș la lumină, se silește să fugă și să se ascundă, tot astfel și gândurile cele rele, date pe față prin mărturisire desăvârșită, se grăbesc să fugă de la om.”

A lua Crucea

Depinde de noi dacă asumăm Crucea în Hristos și o transformăm în instrumentul biruinței, ori o lăsăm să fie instrumentul de tortură care ne apasă sufletul. Cum preferați? Deși e aparent mai greu cu Hristos, cel puțin din perspectiva societății în care trăim, în realitate, cu El e mult mai simplu. Iar răsplata e pe măsură.

Mii de credincioși au participat la procesiunea cu cinstitele moaște ale Sfântului Iosif cel Nou de la Partoș

În ajunul sărbătorii Sfântului Ierarh Iosif cel Nou de la Partoș, mii de credincioși din toate părțile Banatului au venit la Catedrala mitropolitană din Timișoara, pentru a cinsti cu evlavie, bucurie și rugăciune pe ocrotitorul Banatului.

Arhimandritul Iachint Unciuleac – Când ne aflăm la răscruce, să cerem sfatul duhovnicului

„Dacă nu-ţi mărturiseşti duhovnicului gândurile, acestea rămân şi nu fac altceva decât să sape la temelia casei tale sufleteşti. Când suntem la răscruce, este bine să nu ne grăbim, ci să ne oprim, să judecăm, să ne rugăm şi să cerem ajutorul lui Dumnezeu, al Maicii Domnului, al sfântului înger păzitor, al sfinţilor şi să cerem sfat – sfatul părintelui duhovnicesc.”

Ieromonahul Amfilohie, primul egumen al Mănăstirii Pângăraţi

Neavând schitul biserică încăpătoare, s-a rugat Cuviosul Amfilohie multă vreme Sfântului Mucenic Dimitrie să-i trimită un om milostiv pentru a-l ajuta să zidească o biserică nouă din piatră. Pe la anul 1560, spune tradiţia, zăbovind domnitorul Alexandru Lăpuşneanu la Piatra-Neamţ, i s-a arătat marele mucenic în vis şi i-a poruncit să zidească o biserică de piatră la Schitul lui Simeon. Aşa s-a înnoit această sihăstrie sub egumenia lui Amfilohie, luând denumirea de Mănăstirea Pângăraţi.

Ieroschimonahul Daniil Tudor – mentorul mişcării duhovniceşti „Rugul Aprins”

În anul 1958, este arestat şi închis la Aiud, cea mai grea închisoare din România, unde sufereau mii de preoţi, călugări, creştini, tineri, bătrâni şi intelectuali de toate vârstele. Aici a suferit şi Ieroschimonahul Daniil patru ani de zile, răbdând multe bătăi, suferinţe, foame şi umilinţe de tot felul.

„Mami, Sfânta Parascheva are mânuţa aşa caldă şi moale! Parcă e vie!”

Este prima dată când povestesc întâmplarea noastră, doar două persoane foarte apropiate mai ştiu de ea. Aşa am simţit până acum, ca nu trebuie să povestesc, nu ştiu de ce. Poate că Sfânta a vrut să aştept acest moment deosebit şi acum mi-a dat în gând să vă scriu pentru că acum am simţit că pot povesti, nu oricui şi oricum.

Pagini