mărturisire

Părinte, nu mi-am făcut canonul de la spovedanie

Soră, ori Raiul, ori iadul! Alege una din două! Fără să faci canonul de la spovedanie, de ce mai veniţi la mine?

Cuviosul Dometian Arhimandritul, mare egumen al Mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa

Fiind călugăr învăţat şi iubit, atât de soborul părinţilor, cât şi de marele domn Alexandru cel Bun, arhimandritul Dometian a fost numit, la 7 ianuarie 1407, stareţ al Mănăstirilor Neamţ şi Bistriţa, „ca să fie aceste mănăstiri nedespărţite una de alta”. Din acest moment au fost unite ambele mănăstiri sub aceeaşi conducere mai bine de 20 de ani.

Biserica mobilă de la Mănăstirea Optina

Deoarece Mănăstirea Optina deține terenuri agricole la mare distanță de vatră, a fost construită o biserică mobilă pentru ca monahii ce au ascultare la diferite activități agricole (și pleacă pentru perioade mari din mănăstire), să nu neglijeze îndatoririle liturgice.

Spovedania și postul – arme în lupta cu gândurile

Dumnezeu ne oferă această şansă de a ne curăţa prin spovedanie şi de a o lua de la început. Noi trebuie doar să ne folosim de această şansă, şi să ne facem singuri un proces de conştiinţă, spunând acolo tot ce am făcut şi am gândit. Numai fiind sinceri ne vom curăţa gândurile necurate.

Icoana aghiografică a Sfintei Cuvioase Parascheva

Această icoană a fost donată de o credincioasă din Vaslui care, la începutul anului 2011, a venit la Catedrala Mitropolitană din Iaşi şi a mărturisit că prin rugăciunile Sfintei Cuvioase Parascheva a fost vindecată de o boală incurabilă.

Încredințarea lui Toma

Încredințarea lui Toma este icoana din Duminica Tomei, făcând parte din grupul de reprezentări iconografice care certifică Învierea lui Hristos (Hristos arătându-se Mariei Magdalena, Hristos arătându-se ucenicilor la Marea Tiberiadei, Hristos frângând pâinea în Emaus). În pictura murală ortodoxă, aceasta apare zugrăvită în naos, în același rând cu scenele Praznicilor Împărătești.

Nu poți scăpa de rușine dacă nu treci prin rușine

Cu ruşinea pe care o suferi loveşti păcatele care-ţi produc ruşinea şi înlături pricina ruşinii. Ruşinea mărturisirii este trecătoare, dar ruşinea obiectivă a rămânerii în păcatul nemărturisit e durabilă şi se adânceşte mereu.

Binecuvântarea mare de la începutul Sfintei Liturghii

Când ne îndreptăm gândul spre Dumnezeu ne vine în minte slava cea mai presus de cuget, din care decurge admirația noastră față de El, adică slăvirea. Mai departe, cugetând la bunătatea și iubirea Lui față de oameni reiese recunoștința sau mulțumirea. Cugetând apoi la răutatea omenească ne putem da seama cât de mult iubește Dumnezeu pe oameni, iar a pomeni păcatele noastre în fața lui Dumnezeu este ceea ce se cheamă mărturisire.

Spovedania înaintea duhovnicului șterge păcatele

De la recunoaşterea păcatului, făcută înaintea duhovnicului, atârnă şi începe îndreptarea. Aceasta e mărturisirea după voia lui Dumnezeu.

Sfinţire fără smerire nu se poate

Când nu ne cunoaştem vinovăţiile, ne înşelăm după părerea noastră cu „dreptatea” pe care n-o avem şi, necunoscându-ne, nu răbdăm cele ce vin peste noi, cu rânduiala lui Dumnezeu.

Pagini