În iconografia bizantină, pictorul încearcă să transmită un mesaj sau să contureze unele trăsături specifice persoanei reprezentate în icoană, prin intermediul culorilor. Astfel, gama coloristică a unei icoane, și aici ne referim cu precădere la veșmintele sfinților, nu este întâmplătoare. Ea se stabilește în funcție de sensul pe care fiecare culoare l-a căpătat de-a lungul vremurilor și în conformitate cu învățătura Bisericii.

Analizând, spre exemplu, icoana Mântuitorului, vom vedea că Iisus Hristos este aproape întotdeauna reprezentat în două culori primare: roșu și albastru. Haina roșie simbolizează natura umană a Mântuitorului, în timp ce mantia albastră simbolizează natura Sa divină. Mărturisim astfel, și prin intermediul culorilor, că a doua Persoană a Sfintei Treimi „s-a înveșmântat” cu natura umană, pentru a face posibilă mântuirea noastră, a tuturor. Culoarea roșie ne amintește și de sângele Mântuitorului vărsat pentru noi sau face trimitere la demnitatea împărătească, prin asemănarea cu veșmintele purpurii pe care le purtau împărații, în timp ce albastrul ne duce cu gândul la infinitul cerului.