Doamne ajută! Astăzi, de ziua Sfântului Ioan de Rila, vreau să vă transmit mărturia mea legată de ajutorul grabnic pe care l-am primit. Numele meu este Ioana Miruna, locuiesc în Bucureşti şi sunt mămica a cinci copii minunaţi. În anul 2014, aveam doar 3 copii: Maria Smaranda de cinci ani, Petru Nicodim, de trei ani şi Ioachim, care avea atunci un an şi unsprezece luni. În luna iunie am plecat în concediu în Grecia împreună cu soţul, copiii şi sora mea. Pe drum spre Grecia, sora mea a insistat foarte mult să ne oprim la Mănăstirea Rila pentru a ne închina la moaștele Sfântului Ioan. Sora mea fusese cu puţin timp înainte într-un pelerinaj în Grecia şi Bulgaria cu un grup mai mare, pelerinaj organizat de o parohie din Bucureşti.

În urma unor întârzieri în program, nu au mai ajuns să se închine la Sfântul Ioan de Rila şi s-a întors foarte tulburată pentru că îşi dorise foarte mult să ajungă la el. Acum, fiind pe drum spre Grecia, a insistat foarte mult să ne oprim la Sfântul, dar pentru noi însemna o abatere de la drum. Ne făceam griji că pruncii noștri nu vor rezista. Însă, din dragoste faţă de sora mea, am hotărât să facem aceasta oprire. Precizez aceasta pentru că eu nu ştiam nimic despre Sfântul Ioan de Rila. Ajunşi la mănăstirea Rila, soţul şi copiii au ieşit în curte după ce s-au închinat, iar eu cu sora mea am mai zăbovit puțin în biserică. Ne-am îndepărtat una de cealaltă şi ne-am continuat rugăciunile independent. Eu m-am dus la racla Sfântului, care era scoasă, şi am început să plâng şi să-l rog cu lacrimi să-mi vindece cel de-al doilea copil de balbism. Petru Nicodim este un copil perfect sănătos, dar a început să vorbească mai târziu şi la acel moment se bâlbâia. I-am cerut Sfântului cu multă neştiinţă şi lacrimi să-mi vindece băiețelul de această povară. După ce m-am închinat, am ieşit din biserică. În pragul bisericii, m-am întâlnit cu Nicodim care alerga şi l-am oprit, l-am luat de mânuţă şi m-am dus cu el la racla Sfântului Ioan de Rila şi i-am zis: „Uite, Sfinte Ioan, el este copilul pentru care m-am rugat”. Apoi, am plecat. Am ieşit în curtea bisericii să ne alăturăm soţului şi copiilor. Am remarcat imediat că Nicodim nu se mai bâlbâia, dar nu am îndrăznit să spun nimic.

Pot să vă spun acum, după atâta vreme, că din acel moment copilul meu nu s-a mai bâlbâit niciodată. Peste ceva timp, povestindu-i surorii mele minunea, mi-a relatat şi ea următoarele: aşteptând cu răbdare să se închine la racla Sfântului, a observat o femeie care plângea așa cum nu mai văzuse niciodată şi atunci, cu milă şi evlavie, s-a rugat Sfântului să o ajute pe femeia aceea în oricare ar fi rugămintea ei. Abia când femeia s-a ridicat, şi-a dat seama că acea femeie eram eu, sora ei, şi s-a cutremurat din cauza faptului că nu m-a recunoscut. Ani mai târziu, sora mea a găsit într-o carte duhovnicească faptul că Sfântul Ioan de Rila era trecut ca fiind mare ocrotitor și izbăvitor al celor probleme de vorbire. Atunci, ne-am cutremurat din nou. Din acel an, de fiecare dată când ne ducem în Grecia, ne oprim să-i mulţumim Sfântului pentru binecuvântarea pe care a adus-o familiei noastre. Sfinte Ioan de Rila, binecuvântează-ne pe noi, păcătoşii!

*** Mărturie trimisă pe adresa redacției de Ioana Miruna din București.