Moldova

(Video) Corul Chivotul – „Slavă de după Polieleu – Tatălui să ne închinăm”, compusă de Arhim. Iosif Naniescu

Corul Chivotul – „Slavă de după Polieleu – Tatălui să ne închinăm”, compusă de Arhim. Iosif Naniescu  

(Video) Corul Chivotul – „Stihirile Laudelor din slujba Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, glas I”

Corul Chivotul al Catedralei mitropolitane din Iași – Stihirile Laudelor din slujba Sfântului Ierarh Iosif cel Milostiv, mitropolitul Moldovei, glas I, compuse de Pr. Alexandru Grigoraș

Mitropolitul Gheorghe I a păstorit Biserica lui Hristos din Moldova timp de 34 de ani

Marele Mitropolit Gheorghe, cel dintâi rugător către Dumnezeu al Moldovei, era el însuşi un exemplu viu de sfinţenie, de cuvioşie, de smerenie şi de iubire către toţi. Purta mare grijă de copiii orfani şi de văduvele de război, care erau atât de numeroase în vremea sa. O grijă deosebită avea şi pentru zecile de mii de oşteni căzuţi în desele războaie. La porunca sa, osemintele lor erau adunate la mănăstiri şi biserici, iar numele lor erau scrise în marile pomelnice ctitoreşti. În anumite zile de peste an, şi mai ales la hramuri, se făceau în toată Moldova liturghii, parastase şi praznice de obşte pentru odihna sufletelor fericiţilor ctitori şi eroi ai neamului.

Arhimandritul Visarion Făgărăşanul, ctitorul Mănăstirii Cocoş

Mănăstirea Cocoş, cu rânduială de viaţă atonită, era pentru românii dobrogeni un adevărat liman duhovnicesc, căci vestea marelui stareţ atrăgea pelerini din toate părţile, până şi din Ardeal.

Arhimandritul Irinarh Roset, ctitorul Mănăstirii Horaiţa

Cuviosul Irinarh s-a rugat toată noaptea să-i descopere Dumnezeu unde anume să zidească biserica. Şi îndată a văzut o lumină, ca o văpaie de foc, deasupra unui brad. Atunci şi-a deşteptat ucenicul, au luat veşmintele şi, apropiindu-se, au cântat împreună Paraclisul Maicii Domnului. Apoi, găsind bradul, a zis: „Aici va fi altarul!”. După câteva zile a început construcţia bisericii. Aşa a luat fiinţă Mănăstirea Horaiţa.

Mitropolitul Teofan I a format cea mai vestită şcoală de pictură în tehnica al fresco

Acest mitropolit a format în Moldova, la Mitropolia din Suceava, cea mai vestită şcoală de pictori în frescă, printre care străluceau meşterul Dragoş Coman şi zugravul Toma din Suceava. Tot la îndemnul lui, voievodul Petru Rareş a zidit din nou şi a reînnoit mai multe biserici şi mănăstiri, ca: Mănăstirea Humor (1530), Mănăstirea Moldoviţa (1532), Catedrala Episcopiei din Roman (1542), biserica „Sfântul Dumitru” din Suceava (1535), Mănăstirea Probota (1527), Mănăstirea Bistriţa (1541-1546) şi altele. De asemenea, a rânduit stareţi din cei mai aleşi în mănăstiri şi a dezvoltat şcolile de copişti şi caligrafi de la Putna, Neamţ, Bistriţa, Probota şi Moldoviţa.

Arhimandritul Neonil Buzilă salvează tezaurul Mănăstirii Secu de invazia turcilor

În anul 1821, când Mănăstirea Secu era incendiată de turci şi tezaurul zidit într-o tainiţă, părintele Neonil, luând poruncă de la stareţ, s-a furişat noaptea sub ziduri împreună cu pustnicul Zosima, a spart peretele şi a ascuns tezaurul cu toate sfintele vase în pădure, salvându-le astfel de foc şi de profanare.

Contribuţii româneşti la Mănăstirea Zografu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

În anul 1502, Voievodul Ştefan cel Mare şi Sfânt zideşte din nou biserica mare şi o pictează în frescă.

Veniamin Boldur Costachi – ctitorul învățământului public din Moldova

Cea mai importantă ctitorie a marelui nostru mitropolit Veniamin Boldur Costachi este cea a învăţământului de toate gradele din Moldova. Mare iubitor de cultură, mitropolitul se va strădui să asigure păstoriţilor săi toate condiţiile pentru ridicarea din întunericul neştiinţei nu doar a celor înstăriţi, ci, mai ales, a celor săraci, a poporului de rând, care veacuri la rând a fost neglijat când a fost vorba de educaţie.

Mănăstirea Zografu – Pelerinajul părintelui Cleopa la Athos

După tradiţie, prima aşezare monahală la Zografu datează din secolul IX şi se datorează celor trei sihastri athoniţi, Moise, Aron şi Ioan, care s-au hotărât să zideas­că aici o mănăstire.

Pagini