nejudecare

Dacă-ți judeci soțul, nu mai ai timp să-l iubești

Ne „fotografiem” aproapele în delict, şi apoi, asemenea unor şantajişti, îi fluturăm prin faţa ochilor fotografia ori de câte ori avem ocazia: „Vezi, uită-te bine, aşa eşti tu, aşa şi nu altfel!”. Dar un asemenea mod de a-l trata nu doar că îl împiedică să se schimbe, ci îl şi precipită spre o cădere mult mai mare. Cel care-şi judecă aproapele în inima sa e un asasin sufletesc. Tocmai de aceea, Hristos nu a ostenit să ne-o repete: „Nu judecaţi ca să nu fiţi judecaţi. Căci cu judecata cu care judecaţi, veţi fi judecaţi şi cu măsura cu care măsuraţi, vi se va măsura”.

Când iert, dau jos povara care mă trăgea în jos

Atunci când iert pe cineva, mă eliberez de povara neiertării, care nu mă lasă să zbor liniștit spre veșnicie.

Noi, oamenii, vrem multe de la Dumnezeu

Noi, oamenii, vrem multe de la Dumnezeu. Vrem să ne iubească, să ne ierte, să ne poarte de grijă, să ne ocrotească… Dar pentru a dobândi acestea de la Dumnezeu, trebuie să le dăm noi mai întâi aproapelui nostru şi atunci le vom primi. Vom dărui iubire, blândeţe, nejudecare, milostivire, ajutor şi le vom primi cu siguranţă de la Dumnezeu.

Taina iubirii aproapelui

 Îl iubim pe celălalt aşa cum este, dar şi aşa cum este chemat să devină. Cel de lângă noi nu este gata şi eu îl privesc şi în perspectiva a ceea ce va fi. Asta mă ajută să nu judec felul în care este acum, mai ales dacă se încăpăţânează să rămână aşa, să-şi rateze devenirea.

Fii atent mai întâi la ce faci tu

Cum putem să ne izbăvim de păcătoşenia proprie, atâta timp cât o sprijinim şi o hrănim cu cea străină? Spuneţi-mi, poate un om să privească în acelaşi timp şi în faţă, şi în spate?

Domnul ne-a dat libertate

Sigur că îl ajutăm pe aproapele nostru când este într-o ispită, îl sprijinim, dar nu-l agresăm cu „dragostea” noastră, nu-l împovărăm cu sfaturile noastre, încât să-l facem să fugă de noi.

De câte feluri este postul?

Cine posteşte, dar nu iartă, nici îşi cere iertare din inimă, în zadar posteşte şi se roagă, în zadar merge la biserică şi spre osândă se împărtăşeşte

Creștinul fără de Duhul Sfânt se zbate ca un om fără de aer

Cât este de însetat sufletul omului de Duhul Sfânt... dacă ar ști omul că setea sufletului său este după Duhul cel Sfânt al Lui Dumnezeu cu siguranță că toată viața sa ar încerca să-L aducă în sufletul său și să lucreze în inima sa pentru a-L ține cât mai mult în el.