nevoinţă

(Video) IPS Casian: „Sfântul Ioan Iacob - român sfânt la locurile sfinte”

IPS Casian: „Sfântul Ioan Iacob - român sfânt la locurile sfinte”

Nevoința de șapte ani a Sfântului Ioan Iacob de la Neamț – la 30 de metri înălțime deasupra unui pârâu

Pe cei care veneau la peștera sa îi învăţa frica de Dumnezeu, îi îndemna la pocăinţă și le citea din scrierile Sfinţilor Părinţi, amintindu-le tuturor de ceasul morţii, de dragostea Domnului nostru Iisus Hristos răstignit pe Cruce, acolo, sus pe Golgota pentru noi, și de Ziua Judecăţii de Apoi. Îi învăţa să păstreze cu sfinţenie mare dreapta credinţă, chiar cu preţul vieţii. 

Nevoinţele de taină ale Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Nevoinţele sale cele din inimă, lacrimile de taină, lupta cu gândurile şi cu duhurile rele, cugetările duhovniceşti la cele de sus şi căldura Duhului Sfânt care îi aprindea inima pentru Hristos, singur Dumnezeu le vedea şi le primea ca o ardere de tot a Cuviosului Ioan Sihastrul, neştiute de niciun muritor.

Descoperirea moaştelor Sfântului Ioan Iacob Hozevitul

Stareţul lavrei, Amfilohie, cu greu a dat binecuvântarea să se deschidă mormântul Cuviosului Ioan din peşteră. Însă, cum l-au deschis, a ieşit un miros de bună mireasmă care a umplut peştera şi inimile tuturor. Iar trupul cuviosului şi hainele erau întregi şi nevătămate şi răspândeau o aromă cerească de sfinţenie. Parcă era de curând adormit. Atunci toţi pelerinii au îngenuncheat şi, cu lacrimi de emoţie şi evlavie, au strigat: „Slavă Ţie, Doamne, pentru această mare minune! Cuviosul Ioan Românul este sfânt!”.

Sfântul Ioan Iacob Hozevitul – în Ţara Sfântă, pe urmele lui Hristos

După ce s-a nevoit mai întâi singur într-o peşteră din pustiul Iordanului, s-a retras apoi în obştea Mănăstirii „Sfântul Sava” de pe Valea Cedrilor. Aici a dobândit darul lacrimilor şi al rugăciunii inimii şi a răbdat grele lupte şi încercări de la diavoli. Astfel, ajunsese atât de despătimit, încât răbda ocara şi toate cu bucurie, avea mare milă pentru toată zidirea şi nu se temea niciodată de diavoli, de boală şi de moarte.

Sfinții Isaachie, Dalmat și Faust – drumul spre sfințenie

Egumen al Mănăstirii Dalmat, sfântul care i-a dat acesteia și numele s-a retras din lume împreună cu fiul său, Faust, pentru a-I sluji Domnului, nevoindu-se aspru și luptând cu duhurile cele viclene.

De ce ne e teamă de silință?

Avem nevoie de focul dumnezeiesc pe care îl aprinde în noi Hristos și ne schimbă. Adevăratul dor față de Hristos stinge orice alt dor, orice altă poftă.

Pelerinajul Moşului Gheorghe Lazăr în Ţara Sfântă

„Să ştii, frate, că tu nu eşti chemat să fii călugăr, dar vei duce o nevoinţa mai grea decât a unui călugăr. Că vei trăi mergând din loc în loc, în rugăciune, în post şi în multă lipsă. Dar, de vei avea neîncetat mintea la Dumnezeu, darul Lui va fi cu tine şi vei birui toate ispitele vrăjmaşului. Avere pe pământ să nu-ţi aduni; pe călugări şi pe preoţi să-i cinsteşti, pe mireni să-i sfătuieşti, pe săraci cât poţi să-i ajuţi, în biserici ziua şi noaptea să te rogi, şi aşa te vei mântui.”

Psaltirea – cartea de rugăciuni pe care Moş Gheorghe Lazăr o iubea cel mai mult

Dimineaţa pleca, cu toiagul în mână şi cu Psaltirea sub braţ, la unele familii unde era chemat sau pe stradă, zicând pe de rost psalmii. Din banii pe care îi primea milostenie cumpăra mai multe pâini calde de la brutărie şi le împărţea săracilor şi cerşetorilor din oraş. Apoi urca în turn singur, numai cu Psaltirea sub braţ. Acolo zăbovea în rugăciuni de taină până către seară.

Lupta Moşului Gheorghe Lazăr cu ispitele vrăjmaşului

„Frate Gheorghe, pentru că ai biruit pe vrăjmaşul şi nu te-ai lăsat înşelat de cursele lui, iată, ţi-a dat Dumnezeu darul rugăciunii celei curate şi putere duhovnicească în nevoinţa ta. Că toată viaţa vei umbla desculţ şi fără acoperământ pe capul tău, dar nici frigul, nici căldura, nici boala nu te vor vătăma.”

Pagini