nevoinţă

Lupți, ca să ai parte mereu de biruință

Cu războirea patimilor se începe viața cea nouă, și cu ea se sfârșește. De se și va curăți de patimi – Domnul știe! –, ispite de la draci tot va avea. Ai de luptat până la ultima suflare.

Soţul din tinereţe al Cuvioasei Teodora de la Sihla ‒ Cuviosul Elefterie Sihastrul

Mai târziu, înţelegând că fericita Teodora s-ar fi retras la pustie în Munţii Neamţ, ieroschimonahul Elefterie a fost îndemnat de Dumnezeu să meargă pe urmele ei. Deci, ajungând la Schitul Sihăstria şi rătăcind pe la pustnicii ce se nevoiau în Munţii Sihlei, a dat şi de peştera Cuvioasei Teodora, care nu de mult se mutase la iubitul său Mire, Iisus Hristos.

De ce a asemănat Domnul harul Duhului cu apa?

Este Unul și Nedespărțit, dar împarte harurile Sale cum dorește. Unuia îi mișcă limba să grăiască înțelepciunea. Altuia îi luminează sufletul și proorocește. Altuia îi dă har împotriva demonilor, iar altuia putința să tâlcuiască Scripturile. 

Îndumnezeirea se înfăptuiește prin sălășluirea lui Dumnezeu în noi

Lucrul cel mai însemnat acum este ca Domnul să însufle lupta voastră pentru mântuire. Când se dă însuflarea, toată viața se umple de lumină și de bucurie. Nu se mai iau în seamă amănuntele.

În tot ce faceți, urmăriți iubirea!

În nicio altă virtute sau plinire a unei porunci a Domnului nu poate fi cunoscut cineva ca ucenic al Domnului, fiindcă El zice: „Întru aceasta vor cunoaşte toţi că sunteţi ucenici ai Mei, dacă vă iubiţi unii pe alţii”.

Ieroschimonahul Ilie Vulpe – smeritul duhovnic al părinţilor athoniţi

„Îndrăzneşte, fiule, că şi eu sunt păcătos!” Era părintele dragostei şi al blândeţii, foarte primitor, milostiv, fără răutate, ca un copil, şi înţelept la cuvânt. Timp de peste 30 de ani, a fost unul din cei mai iscusiţi duhovnici ai Muntelui Athos, formând şi povăţuind pe calea mântuirii sute de fii duhovniceşti, români, greci, ruşi, bulgari şi sârbi. Toţi îl căutau şi se foloseau de cuvintele lui.

Cuviosul Inochentie de la Probota – cinstit în Moldova ca un adevărat sfânt şi rugător

Ziua şi noaptea slăvea pe Dumnezeu cu neadormite rugăciuni, cu post îndelungat şi cu multe lacrimi care spală orice păcat şi îndumnezeiesc pe om. Şi atât a sporit cuviosul acesta, încât şi făcător de minuni s-a făcut. Pentru aceea tuturor le era iubit şi mulţi bolnavi se vindecau cu rugăciunile lui.

Cuviosul Dometie Monahul – smerenia care deschide Împărăția Cerurilor

După o viață trăită în smerenie și simplitate, îngrijind vitele mănăstirii și zicând neîncetat în inima sa rugăciunea lui Iisus, părintele Dometie de la Mănăstirea Neamț a adormit întru Domnul, cu Psaltirea lângă el. Neluat în seamă de nimeni, a slujit Domnului și oamenilor, făcând ascultare fără urmă de cârtire și neașteptând de la semeni răsplata muncii sale. La moartea sa, trupul său a răspândit bună mireasmă și toți cei prezenți s-au împărtășit de o mare bucurie cerească.

Sfântul Ioan Casian și educaţia pe care a primit-o în copilărie

Văzând sfinţenia, râvna pentru Hristos şi nevoinţa „călugărilor sciţi” din patria sa, Sfântul Ioan Casian se hotărî din fragedă tinereţe să ia jugul cel bun al lui Hristos, călugărindu-se într-una din mănăstirile Eparhiei Tomisului, unde deja se nevoia Cuviosul Gherman, rudenia şi prietenul său de toată viaţa. Bunul său nume, viaţa sa aleasă, râvna pentru Dumnezeu, ca şi cultura vastă ce şi-o agonisi, îl făcură pe tânărul călugăr Ioan Casian (de la localitatea Casian) prieten al marilor episcopi de Tomis - Sfinţii Vetranion (a doua jumătate a secolului IV) şi Teotim I „Scitul" (c. 392-403).

Sfinții Gherman și Ioan Casian din Dobrogea ‒ drumul spre sfințenie

Călătorind împreună pe calea către Dumnezeu, Sfinții Gherman și Ioan Casian au învățat rugăciunea neîncetată de la părinții anahoreți din Egipt, iar apoi s-au călugărit la o mănăstire din Dobrogea. După aceea au propovăduit dragostea de Dumnezeu în Italia și Galia, învățându-i pe cei care abia pășeau pe același drum.

Pagini