În partea de nord-vest a Sfintei Mănăstiri Zografu, la jumătate de oră de mers, pe partea dreaptă a cărării care duce spre Mănăstirea Hilandar, pe marginea unei stânci, se află peştera în care, după tradiţie, s-a nevoit şi a trecut la cele veşnice Cuviosul Cosma de la Zografu. Lângă peşteră se mai găseşte şi o veche Katismă a Mănăstirii Zografu.

Sfântul Cosma se trăgea dintr-o familie nobilă din Bulgaria. Când părinţii lui au voit să-l însoare, Sfântul Cosma s-a refugiat la Muntele Athos, la Mănăstirea Zografu, unde a fost tuns în monahism.

Odată, rugându-se în faţa icoanei Maicii Domnului şi cerând să-l călăuzească spre mântuire, a auzit un glas al acesteia, zicând către Fiul ei: „Ajută-l pe robul Tău, Fiul meu, să se mântuiască”. Iar Iisus Hristos a răspuns către mama Sa: „Să iasă din mănăstire şi să meargă să se nevoiască singur”. Şi astfel Cuviosul, după această descoperire dumnezeiască, a plecat de la Mănăstire şi s-a nevoit în această peşteră.

Cu puţin înainte să adoarmă în Domnul, a suferit o bătaie cruntă din partea demonilor invidiei şi ai răutăţii.

Cuviosul s-a mutat la viaţa cea veşnică la anul 1323, pe 22 septembrie. Când Cuviosul a adormit întru Domnul şi a fost înmormântat în apropierea peşterii, animalele sălbatice din acea zonă şi păsările mari s-au adunat, ca semn al sfinţeniei acestui bărbat.

După 40 de zile de rugăciuni şi slujbe, când părinţii de la mănăstire i-au deschis mormântul, trupul sfântului nu a mai fost aflat, Domnul mutându-l în chip minunat. Astfel, smerenia Sfântului Cosma s-a arătat după adormirea sa, precum şi în viaţă.

(Foto) Pași de pelerin la Peştera Cuviosului Cosma de la Zografu – Athos