odihnă

Mintea sănătoasă este o minte mereu trează

Zicea de multe ori avva Pimen că de nimic nu avem trebuință cu adevărat, decât de minte trează.

Purtăm crucea care mântuiește sau trăim împotrivindu-ne?

Zi de zi, să-şi ia omul crucea sa – crucea răbdării necazurilor, a punerii de sine pe ultimul loc, a îndurării amărăciunilor şi a bolilor, a acceptării tăcute a ocărilor, a ascul­tării depline şi fără rezerve, neîntârziate, de bună­voie, bucuroase, neînfricate, statornice.

Omul virtuos nu îşi irosește nicio clipă în zadar

Dacă cineva vine numai pentru a-şi petrece timpul sau, mai bine zis, pentru a-şi omorî timpul – să vorbească în deşert, să judece, să discute despre noutăţi –, pe acela să-l depărtaţi de voi.

Biserica Mănăstirii Războieni, prin ochii pelerinului

Am ajuns, în miez de vară, la unul dintre cele mai tulburătoare aşezăminte monahale ale neamului românesc. Ridicată de Sfântul Voievod Ștefan cel Mare la două decenii de la bătălia de la Valea Albă, biserica Mănăstirii Războieni stă mărturie și astăzi, ca un mausoleu izvorât din zbuciumul unei dureroase suferinţe.

Să ținem cont de nevoile celuilalt

Atât soţii, cât și soţiile trebuie să fie cu luare-aminte: soţia să-i dea soţului posibilitatea de a se odihni, de a rămâne puţin singur, şi să nu năvălească peste el cu discuţii şi rugăminţi, iar soţul să ţină minte că femeia iubită are nevoie din partea lui de comunicare şi de atenţie.

„Poruncile” Cuviosului Arhimandrit Gheorghe pentru mântuirea călugărilor

De se vor întrarma călugării cu aceste patru arme, adică, întâi să facă toate cu binecuvântare; apoi să se spovedească adesea; apoi să ţină măsura dreptei socoteli şi să aibă smerita înţelepciune, atunci vor putea omorî toate patimile limbii, ale inimii şi ale simţurilor, făcându-se de-a pururea vrednici împărtăşirii dumnezeieştilor Taine.

Fără smerenie, niciodată nu vom atinge patria cerească

Cu atât mai mult, fără smerenie, niciodată nu vom atinge patria cerească, la adevărata fericire. Aceasta este lumea lui Hristos, străină de orice patimă, de orice păcat, este neîntinarea şi sfinţenia Lui dumnezeiască.

Să fim recunoscători pentru tot ce primim de la Domnul

Cât de nerecunoscător sunt eu faţă de Tine, Dragostea mea! Ruşinea mă cuprinde fiindcă am fost nerecunoscător faţă de Tine. În timp ce Tu nu Te desparţi de mine nicio clipă, eu mă despart de Tine în somn ori în vis. 

Când îi judecăm pe alții, luăm asupra noastră poveri străine

Bine au zis Părinţii că omul nu poate afla odihnă până ce nu va sălăşlui în inima sa gândul că în lume e numai cu el cu Dumnezeu, fără a-şi îndrepta mintea spre nimic altceva, ci alipindu-se doar de El. Unul ca acesta degrab va afla odihnă şi slobozire de tirania patimilor, că s-a zis: „Lipitu-s-a sufletul meu de Tine, iar pe mine m-a sprijinit dreapta Ta” (Psalmi 62, 8).

Cea mai importantă greșeală este a mea

Îmi amintesc că o pereche a venit la Părintele Sofronie ‒ erau certați ‒ și era limpede că unul era mai vinovat ca celălalt. Și Părintele Sofronie a întrebat-o pe soție: „Cât la sută crezi că ești vinovată?”.

Pagini