păcat

(Video) Părintele Serafim Aldea – De ce păcătuim mereu? Ne vom elibera vreodată de păcat?

Părintele Serafim Aldea este ieromonah al Mănăstirii Tuturor Sfinților Celți din Kilninian, Insula Mull (Scoția), prima mănăstire ortodoxă înființată în Insulele Scoției în ultima mie de ani.  A fost tuns în monahism în anul 2005 la Mănăstirea Râşca; este doctor în Teologie al Universității din Durham și are un master în Literatură engleză și Literatură comparată de la Universitatea din Warwick.

„Părerea de rău și smerenia completează fapta pe care nu ai făcut-o” ‒ Părintele Cleopa Ilie

Să nu spunem niciodată că am pus început bun. Noi nici nu ştim cum arată acel om care a pus început bun. Noi să ne rugăm: Doamne, ajută-mi ca să pun început bun!

Mare dar este darul duhovniciei!

Să mângâi, să dezlegi păcatele oamenilor, să rânduiești canon de vindecare și să dai sfaturi de mântuire! Numai un suflet dacă ai câștigat, acela este mai scump decât toată lumea!

Cum să îmi îndrept viața păcătoasă?

După convertire păcătosul nu renunță la preocupările sale de dinainte și la vechiul său mod de viață, atunci acestea îl readuc cu ușurință la cele vechi. Trebuie reclădit totul și noile rânduieli trebuie introduse pretutindeni.

Dorul după Dumnezeu, măsurat prin intensitatea pocăinței

Prin pocăinţă, omul îşi face o analiză interioară, ajungând la o cunoaștere de sine și, indiferent de rezultat, el nu va deznădăjdui de izbăvire, căci harul divin primit în Taina Mărturisirii îi este salvator. Despărțită însă de spovedanie, pocăința poate cauza ființei umane mari dificultăți, mergând chiar până la stări depresive, reprobabile: nu simpla recunoaștere a păcatului şi denunțarea lui se arată benefice, ci găsirea mijloacelor de înfrângere a răului.

Alabastru cu mir vs. scuipatul nesătul al lumii (Luca 7, 36-50)

Până astăzi, femeia aceea șterge de pe fața lui Hristos scuipatul celor grăbiți să țipe nesăbuit la El, să-L acuze de toate nebuniile lor, să-I scuipe Fața cu ura omului care se simte sigur doar pentru că poate chema pe unii sau alții la masa puterii – de orice fel ar fi ea. Femeia aceasta ne aduce aminte că, în conținut, credința se conjugă la feminin.

Inima este cămara întâlnirii cu Dumnezeu

Zicea Părintele Cleopa: „Mintea trebuie să se pogoare în inimă, că inima este cămara minţii. Aceasta-i cămara de care spune Hristos: «Tu, când te rogi, intră în cămara ta şi încuie uşa ta şi roagă-te Tatălui tău întru ascuns şi Tatăl tău, Care vede cele întru ascuns, îţi va răsplăti ţie la arătare»​. Voi credeţi despre cămară, că este cea de lemn, casa? Dacă o luaţi aşa, o luaţi după literă. Or, aici dumnezeieştii Părinţi înţeleg cu totul altfel: «Trei uşi ai de încuiat când te rogi: uşa cea de lemn, pentru oameni; uşa buzelor, pentru cuvinte, ca să nu grăieşti cu nimeni decât cu Dumnezeu; şi uşa inimii, pentru duhuri, ca să te pogori cu mintea în cămara inimii. Că inima este cămara minţii»”.

„Monahismul rămâne și există pentru lume”

Niciodată poporul ortodox nu a trăit fără monahism, care întotdeauna a constituit armata și oastea Bisericii. Fără monahism nu vom avea lumină, nu vom avea o lanternă care să ne lumineze calea. Vom pierde din vedere Împărăția Cerurilor și vom rămâne cu neliniștea, cu luptele, cu războaiele, cu lipsurile, cu păcatul, cu necredința și cu idolii.

„Conştiinţa este glasul lui Dumnezeu în inima noastră” – Arhimandritul Cleopa Ilie

Prin toate ne mustră conştiinţa când greşim. Ea este glasul lui Dumnezeu care ne cheamă la El: „Omule, ai greşit. Eu te iert, dar să nu mai faci. Vino la Mine, căci la Mine este izvorul iertării, al iubirii şi al milostivirii! Pune început bun de azi înainte, să nu mai păcătuieşti”.

Oile pierdute ale mănăstirii și rugăciunile Părintelui Cleopa Ilie

În vara anului 1947, din lucrarea vrăjmaşului, oile mănăstirii s-au speriat într-o noapte şi o mare parte din ele s-au rătăcit în munţii Sihlei. Zadarnic le-au căutat fraţii, că nu le-au aflat. Părintele Cleopa a mers cu fraţii în biserică, s-au rugat la Maica Domnului pentru oile pierdute, au făcut câte trei metanii şi au plecat să caute oile în munţi. Apoi, cu mila lui Dumnezeu şi cu rugăciunile Maicii Domnului, le-au aflat pe toate, fără să se piardă vreuna. 

Pagini