Când cineva este gol de Hristos, atunci vin o mie şi o sută de altele care îl umplu: pizmă, ură, plictiseală, melancolie, împotrivire, cugetare lumească, bucurii lumeşti. Străduiţi-vă să vă umpleţi sufletul de Hristos, ca să nu-l aveţi gol. Sufletul nostru seamănă cu un bazin plin cu apă. Dacă verşi apa către flori, adică spre virtuţi, spre calea binelui, vei trăi adevărata bucurie, iar răutăţile, spinii se vor ofili. Însă, dacă verşi apa către spini, aceştia vor creşte, te vor înăbuşi, iar toate florile se vor veşteji.

(Ne vorbeşte părintele Porfirie – Viaţa şi cuvintele, Traducere din limba greacă de Ieromonah Evloghie Munteanu, Editura Egumeniţa, 2003,  pp. 295-296)