peșteră

Cuviosul Paladie Sihastrul, caligraf cunoscut şi cinstit de Voievodul Ştefan cel Mare

Dintre cărţile scrise de el se mai păstrează la Mănăstirea Putna un singur Ceaslov copiat în anul 1493, poate la cererea marelui ctitor. Pe fila 181 scrie: „Această carte a făcut-o Paladie Sihastrul de Putna”.

Sfântul Antonie Sihastrul – 25 de ani de aspră nevoinţă în Muntele Iezerul

Neavând un lăcaş propriu de rugăciune, Cuviosul Antonie a luat binecuvântare şi a săpat singur cu mâinile sale un mic paraclis în stâncă, lucrând trei ani de zile. Ziua lucra, iar noaptea priveghea şi se ruga cu mâinile înălţate la cer, vărsând multe lacrimi. Apoi episcopul Ilarion de la Râmnicu-Vâlcea l-a sfinţit.

Sfântul Grigorie Decapolitul – cinci secole de minuni şi vindecări pe pământul ţării noastre

În anul 1920, unei femei numită Măria din satul Cacova (Vâlcea), căzând dintr-un prun, i-a paralizat tot corpul şi a fost adusă după câteva zile în mănăstire, la Sfântul Grigorie. Făcându-i-se Sfântul Maslu, bolnava a deschis ochii mari, şi-a venit în simţire şi a cerut să fie ridicată în picioare. Apoi s-a întors la casa ei vindecată, cu rugăciunile Sfântului Grigorie făcătorul de minuni.
17 fotografii

(Foto) Închinare la peştera Sfântului Nil Izvorâtorul de mir – Athos

Foto: Pr. Silviu Cluci
Tradiţia spune că Sfântul Nil a trăit în această Peşteră în prima jumătate a veacului al XVII-lea, asemenea unui înger în trup, ascet curat şi anahoret desăvârşit. În prezent, în acest loc se găsesc atât vechea chilie, ridicată în jurul peşterii, ce adăposteşte o mică bisericuţă, cât şi două mici încăperi în care s-au nevoit Sfântul Nil și, ulterior, ucenicii săi, precum și o chilie de dată mai recentă, construită peste locul mormântului Sfântului Nil.

Nevoinţele duhovniceşti ale Sfântului Dimitrie Basarabov

Într-una din zile a părăsit lumea, cu toate ale ei, şi „luându-şi crucea”, s-a călugărit într-o mănăstire din apropiere. S-a aşezat într-o peşteră, săpată în stâncă, pe malul râului Lom. Acolo a petrecut ani în şir în post aspru, înfrânare şi rugăciune, izolat cu totul de lume şi chiar de ceilalţi monahi.

Cuvioşii Damian şi Iosif, părinţi sufleteşti ai sihaştrilor de la Basarabi

Amândoi erau preoţi slujitori şi părinţi duhovniceşti ai acestei aşezări pustniceşti. Ei săvârşeau cele sfinte, primeau şi formau pe călugări, spovedeau, împărtăşeau pe fiecare cu Trupul şi Sângele Domnului şi îi cercetau la peşterile şi chiliile lor. Pentru sfinţenia vieţii lor şi pentru cinstea de care se bucurau, ucenicii lor le-au săpat numele pe pereţii bisericuţei din mijloc care, probabil, era centrul duhovnicesc al acestei sihăstrii din Dobrogea.

Cuviosul Agaton Sihastrul, făclia aprinsă din Munţii Buzăului

Noaptea se adunau în biserică şi cântau slujba Utreniei, ziua se nevoiau în chilii cu postul, cu metaniile şi cu citirea Psaltirii, iar seara se adunau la trapeză, mâncând la aceeaşi masă comună, făcută dintr-un trunchi de copac, cu 12 locuri. Mâncarea era şi ea pustnicească: pesmeţi de pâine şi legume fierte, fără untdelemn. În sărbători, Cuviosul Agaton săvârşea Sfânta Liturghie şi împărtăşea pe toţi cu Trupul şi Sângele Domnului.

Cei şaptesprezece sihaştri ucenici ai Cuviosului Iosif de la Bisericani

Către sfârşitul secolului XV, cei 17 cuvioşi sihaştri de pe Muntele Bisericani s-au strămutat la cereştile lăcaşuri, iar moaştele lor au fost aşezate în peşterile în care s-au săvârşit. În toponimia locului se păstrează până astăzi următoarele denumiri: „Muntele Simon”, „Muntele Averchie”, „Muntele lui Metodie”, „Muntele lui Varnava”, „Muntele Pir” şi „Muntele Grecu”, iar din secolul XVII, „Muntele Chiriac” şi „La Chilii”.

Cuviosul Dionisie Sihastrul, numit şi „Torcătorul”

Ajungând, cu darul lui Hristos, la măsura nepătimirii, şi-a săpat o peşteră într-o stâncă greu accesibilă, la 4 metri deasupra pământului. În peşteră, cuviosul şi-a făcut un mic paraclis de rugăciune, unde neîncetat dădea laudă lui Dumnezeu. Aici s-a nevoit Cuviosul Dionisie Sihastrul mai mult de 30 de ani, răbdând cu bărbăţie frigul iernii, umezeala, foamea şi mai ales cumplitele ispite de la diavoli.

Cuviosul Ioanichie Schimonahul, sihastrul cu viaţă sfântă din „Valea Chiliilor”

Râvnind fericitei vieţi pustniceşti şi arzând pentru dragostea lui Hristos, s-a închis de bună voie într-o peşteră săpată în peretele muntelui şi acolo s-a nevoit, neştiut de oameni, mai mult de 30 de ani. Numai ucenicul său îi aducea pâine şi apă o dată pe săptămână, pe care le cobora până la gura peşterii cu o frânghie, din cauza locului foarte abrupt.

Pagini