plâns

Psaltirea – Catisma a douăsprezecea

Pleacă, Doamne, urechea Ta și mă auzi, că sărac și necăjit sunt eu. Păzește sufletul meu, căci cuvios sunt; mântuiește, Dumnezeul meu, pe robul Tău, pe cel ce nădăjduiește în Tine.

Psaltirea – Catisma a unsprezecea

Luați aminte, poporul meu, la legea mea, plecați urechile voastre spre graiurile gurii mele. Deschide‑voi în pilde gura mea, spune‑voi cele ce au fost dintru început, Câte am auzit și am cunoscut și câte părinții noștri ne‑au învățat.

Psaltirea – Catisma a zecea

Spre Tine, Doamne, am nădăjduit, să nu fiu rușinat în veac. Întru dreptatea Ta, izbăvește‑mă și mă scoate, pleacă urechea Ta către mine și mă mântuiește.

Psaltirea – Catisma a noua

Ție Ți se cuvine cântare, Dumnezeule, în Sion, și Ție Ți se va împlini făgăduința în Ierusalim. Auzi rugăciunea mea, către Tine tot trupul va veni.

Psaltirea – Catisma a opta

Miluiește‑mă, Doamne, că m‑a necăjit omul; toată ziua războindu‑se m‑a necăjit. Călcatu‑m‑au vrăjmașii mei toată ziua, că mulți sunt cei ce se luptă cu mine, din înălțime.

Psaltirea – Catisma a șaptea

Toate popoarele bateți din palme, strigați lui Dumnezeu cu glas de bucurie. Că Domnul este Preaînalt, înfricoșător, Împărat mare peste tot pământul.

Psaltirea – Catisma a șasea

Doamne, nu cu mânia Ta să mă mustri pe mine, nici cu iuțimea Ta să mă cerți. Că săgețile Tale s‑au înfipt în mine și ai întărit peste mine mâna Ta.

„A venit Decretul și ne-a sărit și mănăstirea, și profesoria”

„Maicile până la 50 de ani să dispară din mănăstire. Să rămână doar bătrânele! ‒ venise ordinul. Ne-au mai spus: Dacă nu plecați de bună voie, vă scoate cu miliția. Bătrânele plângeau că rămân singure, fără ucenice. Fetele tinere plângeau și ele... Era un urlet în Văratec când a plecat tot tineretul”, își amintește Maica Iuvenalia de la Mănăstirea Durău.
Întrebare pe tema Sfânta Împărtăşanie

Am plâns tare înainte de a mă împărtăși. Oare de ce mi s-a întâmplat asta?

Lacramioara întreabă:
Acum cateva zile m-am impartasit, dar inainte de a ajunge in fata preotului am izbucnit intr-un plans de nu ma mai puteam opri. M-am impartasit, dar acum imi este atat de rusine de preot, de nu ma mai pot linisti. Imi vin tot felul de intrebari in minte: Oare ce crede preotul despre mine? Credeti ca ar trebui sa vorbesc cu parintele? Nici nu as sti ce sa-i spun. Asa m-am simtit atunci: o mare nenorocita. Ma iertati pentru indrazneala. Va rog nu ignorati intrebarea... (citește toată întrebarea)
Răspuns:
Si eu am plans pana sa ma impartasesc cu Sfintele Taine pentru ca la Spovedanie parintele m-a dezlegat atat de usor si m-am gandit "Doamne ce bun esti ca-mi treci cu vederea atat de usor toate pacatele pe care le-am facut si eu sunt atat de rea si l-am osandit de atatea ori pe aproapele meu." Doamne ajuta! Craciun cu bucurie!
Adina

Predică la Duminica a 20-a după Rusalii: Învierea fiului văduvei din Nain (Sfântul Nicolae Velimirovici)

Dacă s-ar teme oamenii de Dumnezeu măcar pe jumătate aşa cum se tem de moarte, nu s-ar mai teme de moarte. Domnului i-a fost milă de acea biată mamă. „Nu plânge!” i-a spus. A citit totul în sufletul ei. Era văduvă, era singură. Acum murise şi singurul ei fiu, nu mai avea pe nimeni. Dar Dumnezeu? Poate să fie cineva singur când Dumnezeu e cu el? 

Pagini