De toate aceste ispite ne scapă discernământul, comparându-le şi deosebind. Dar e cu neputinţă să dobândeşti discernământul (dreapta socoteală), dacă nu o cultivi prin următoarele: întâi liniştea, liniştea naşte nevoinţa, nevoinţa naşte plânsul, plânsul naşte frica de Dumnezeu, frica naşte smerenia, smerenia naşte prevederea, prevederea naşte iubirea, iubirea naşte sufletul nebolnav şi nepătimitor. După toate acestea omul cunoaşte că nu e departe de Dumnezeu. Deci cel ce voieşte să ajungă la toate aceste cinstite virtuţi, să fie fără grijă de orice om şi să se pregătească de moarte. Şi de câte ori se roagă, să înţeleagă ce este ceea ce-l desparte pe el de Dumnezeu şi o va înlătura şi va dispreţui toată lumea (toată locuirea în lume). Şi bunătatea lui Dumnezeu îi va dărui lui aceste virtuţi în grabă.

(Cuviosul Isaia Pustnicul, Douăzeci și nouă de cuvinte, cuv.16, cap. 8 , Filocalia, vol. XII, p. 127,128)