Protosinghel Nicodim Măndiță

Protosinghelul Nicodim Măndiţă – din rugăciune se nasc faptele bune

„De vă veţi lumina mintea cu cuvântul lui Dumnezeu, atunci veţi fi capabili să duceţi o viaţă plină de fapte bune şi folositoare. De vă dau să postiţi mult şi să faceţi metanii, nu vă cunosc puterea. De vă dau să faceţi milostenie, nu vă cunosc starea materială. Şi dacă nu vă miluiţi mai întâi sufletul vostru, ci îl lăsaţi flămând, ce folos mai are milostenia? De aceea, întâi luminaţi-vă mintea cu rugăciunea şi cu cuvântul lui Dumnezeu, şi apoi postiţi şi faceţi milostenie.” (Părintele Nicodim Măndiţă)

Protosinghelul Nicodim Măndiţă iubea până la jertfă Biserica şi Ortodoxia

Zece ani părintele Nicodim a fost preot misionar în Transilvania. Spun părinţii care l-au cunoscut că s-a dovedit un mare apărător al Ortodoxiei şi unităţii româneşti. Cel mai mult se ostenea pentru întoarcerea celor rătăciţi în sânul Bisericii noastre. În puţină vreme a realizat o unitate religioasă deplină, înlăturând cu pricepere dezbinările confesionale, imoralitatea şi întărind dreapta credinţă.

Urme în veșnicie – Protosinghelul Nicodim Măndiță și satul Schitu Frumoasa

Era nevoie de preoți care să aline și să învețe. Așa a fost transferat ieromonahul Nicodim de la schitul său, la parohia Schitu Frumoasa, din județul Bacău. Nu a stat foarte mult în această parohie, dar în doar trei ani a liturghisit, a cununat, a botezat și, mai presus de toate, a învățat poporul. Până astăzi, sătenii povestesc despre părintele care venea la ora 4.00 dimineața la Biserică, despre părintele care a închis toate cârciumile din sat, preotul care a pus pentru prima dată în scenă în viața acestui sat piese de teatru cu subiect religios. Atât de mult a schimbat întreaga comunitate, încât judecătorii de la Scorțeni, acolo unde era „reședința de plasă”, se întrebau dacă „nu  cumva satul Schitu Frumoasa a dispărut printr-o minune”, căci nimeni de acolo nu mai venea la dreptatea judecății.

Dacă noi Îi cerem ajutorul, Dumnezeu ni-l va trimite cu siguranță

Mulți păcătoși au avut parte de miracole spre întoarcerea lor la calea Adevărului, pe calea mântuirii. Ce vom face, deci? Vom scrie cu toții scrisori către cer? Da, vom scrie. Așa cum au scris toți creștinii, încă de la întemeierea Bisericii.

Să nu munciți fără a vă ruga!

Nu este altă avere mai cinstită decât rugăciunea în toată viața oamenilor. De aceasta niciodată să nu vă despărțiți; de aceasta niciodată să nu vă depărtați; ci, precum a zis Domnul nostru, să ne rugăm, ca nu deșartă să se facă osteneala noastră.

Dumnezeu vrea să stăm cât mai mult de vorbă cu El

Noi, creștinii, suntem datori să ne rugăm întotdeauna, în orice vreme și în orice loc, lui Dumnezeu. Și ori de ni se va împlini cererea, ori de nu ni se va împlini, noi să-I mulțumim Lui.

Părinții și nașii de botez sunt datori să învețe copilul să se roage

Rugăciunea este trebuincioasă tuturor oamenilor pentru mântuirea lor şi dobândirea fericirii vremelnice şi veşnice. Astfel, creştinii trebuie să înveţe a se ruga lui Dumnezeu din copilăria lor. Vai şi amar de părinţii şi naşii aceia care cresc pe fiii şi finii lor numai trupeşte, iar de viaţa lor sufletească nu se îngrijesc.

Rugăciunea s-o iei cu tine, oriunde ai fi

Ori în biserică de ești, ori în casa ta, ori în țarină, ori de paști oi, ori de zidești sau clădești, ori la ospețe de te afli, de rugăciune să nu te depărtezi.

Capul prea sus înălţat, nu-i cu roade încărcat

„Uite, tată! – zise băiatul neumblat – unele spice, ce sus îşi ţin capetele. Astea se vede că sunt de soi mai ales. Cele care se pleacă aşa tare pe lângă acestea, sunt de bună seamă cu mult mai rele şi mai de rând.”

Credinţa deşartă în destin l-a ruinat

„Daţi-mi pace, că aşa mi-a fost dat să trăiesc".

Pagini