Corăbierii când se primejduiesc pe mare, aleargă cu mare osârdie și poftă la liman, și ajungând se folosesc foarte mult.

Așa și Creștinii — Păstori și păstoriți — văzându-se adeseori primejduiți pe marea acestei vieți învăluită de viforul ispitelor, aleargă cu mare osârdie și poftă la limanul cel lin al Bisericii, unde se salvează, se folosesc și se fericesc mulți.

Biserica e un minunat liman înțelegător, întărit, primitor, neînviforat și liniștit, anume așa fel pregătit, ca toți primejduiții în noianul patimilor și păcatelor lumii, a furtunilor păcatelor, și a valurilor grijilor lumești, să afle într-însa: salvare, liniște, alinare și siguranță.

(Protosinghelul Nicodim Măndiță, Cum să ne purtăm în Sfânta Biserică, Editura Agapis, București, 2006, p. 23)