răutate

Lipsa iubirii este cauza tuturor necazurilor

Nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iu­beşte, ci dăruieşte cele ale lui celui pe care-l iubeşte. Şi, bineînţeles, că mult mai mult simţim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta. Motivul tuturor răutăţilor este lipsa iubirii. 

Nu orice post este plăcut lui Dumnezeu

Cel mai mare și mai plăcut post este acela care se face după învățătura Sfintei Scripturi, adică să fie însoțit de smerenie, de milostenie, de curățenie, de pocăință, și unit cu postul cel duhovnicesc, înfrânarea simțurilor și a gândurilor.

De ce este important postul?

Prin post se manifestă partea tainică a omului: la unii observăm rugăciunea fierbinte, și astfel ei pot vedea păcatele rămase ascunse ochilor lor duhovnicești, la alții, mânia și răutatea.

Iertarea aproapelui – între virtute și slăbiciune

Ca să putem uita definitiv vătămătoarele fapte sau vorbe ce ne-au lezat trebuie să ne asumăm o luptă lăuntrică, o răstignire a poftei filistine de răzbunare, a ispitei de a riposta la răutate cu răutate. Ce-i drept, nu-ţi vine ușor să-i ierți pe cei care, poate, ți-au distrus viața. Dar, dacă Domnul a cerut aceasta, cu siguranță că se poate împlini, căci El nu a împovărat ființa umană cu imperative utopice. Iar dacă, la început, nu reușim să îndeplinim porunca, să-L rugăm pe Hristos să ne ajute.

Dragostea adevărată e atunci când iubim nu „pentru că”, ci „cu toate că”

Dragostea este tocmai extrema suferință, durere pentru că omul e nedesăvârșit, și totodată minunarea că el este atât de uluitor, irepetabil de frumos. Și iată: dacă privești măcar o dată la om în felul acesta, poți să-l îndrăgești în pofida a tot ce le sare în ochi altora.

Mândria care se înalță la cer ne pogoară în iad

La toate păcatele ne-a smerit şi ne-a supus diavolul, ca să ne cunoaştem robia noastră. Deci, câţi se cunosc pe sine şi starea lor aceia biruiesc pe satana cel ce i-a zdruncinat. Şi, precum au zis Părinţii: „Când smerenia se va pogorî în iad, atunci se suie la cer”; aşa şi mândria, când se înalță până la cer, atunci cade în iad.

Dragostea adevărată se încredințează lăuntric

Când suferi lăuntric pentru celălalt, Dumnezeu îl încredințează lăuntric de dragostea ta și atunci el o simte chiar și fără manifestări exterioare.

Răul se acoperă cu iubire

Sfântul Isidor Pelusiotul spunea că răul trebuie să-l scrii pe apă. Așa cum nu poți scrie pe apă, așa trebuie să nu mai scrii în minte răul pe care ți l-a făcut cineva și să fii „acoperitor de păcate”.
„Ce folos este ca trupul să fie deșert de bucate, iar sufletul a-l umplea de păcate?”

Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului. 

Pagini