răutate

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Lipsa iubirii este cauza tuturor necazurilor

Nimeni nu vrea să dobândească ceva de la cel pe care-l iu­beşte, ci dăruieşte cele ale lui celui pe care-l iubeşte. Şi, bineînţeles, că mult mai mult simţim bucuria pentru acesta, decât atunci când luăm de la acesta. Motivul tuturor răutăţilor este lipsa iubirii. 

Dumnezeu suferă cu cei ce sunt în suferinţă

Dacă suferinţa lui Iisus Hristos a fost pentru toată lumea, de ce suferinţa aceasta a oamenilor să fie inutilă şi pierdută? Dumnezeu socoteşte. La Judecată El va pune pe cântar pe cel care a suferit şi care n-a blestemat, pe cel care a suferit şi s-a rugat… Deci şi pe cei care au suferit din partea altora şi s-au rugat pentru persecutorii lor, şi pentru buni şi pentru răi, pentru că Dumnezeu poate să întoarcă pe mulţi de la necredinţă şi răutate.

Smerenia ne deschide ochii duhovnicești

Când Dumnezeu va vedea în noi chezăşia smereniei, ne va şi ajuta în lucrarea faptelor bune – iar atâta timp cât această chezăşie nu se află în noi, prin înseşi poticnirile şi neputinţele noastre dobândim smerenie şi suntem nevoiţi să ne vedem răutatea şi sărăcia.

Bunătatea naşte bunătate, răutatea naşte răutate

Dacă tu condamni pe un altul pentru răul pe care ţi l-a făcut, înseamnă că trebuie să fii şi tu condamnat pentru răul pe care i-l faci lui, dacă îi răspunzi cu rău pentru rău.

Dumnezeu ne iubeşte, oricât de mult L-am răni noi păcătuind

Deși nimic bun nu lucrăm, Dumnezeu nu ne părăsește niciodată. Dimpotrivă, ne ajută, ne luminează și ne îndrumă spre calea care să ne aducă nu doar bucuria de acum, ci mai ales pe cea din viața veșnică.

Firea omenească – între bogăția virtuților și ispita patimilor

Cât de bogată în virtute e firea omenească – într-adevăr după asemănarea lui Dumnezeu! Dar și cât de vicleană și rea e uneori! Toate aceste simţăminte, năzuinţe, porniri şi puteri ar rămâne nedescoperite în adâncul fiinţei omeneşti, dacă n-ar fi îngăduite ispite, prigoane, necazuri şi nevoi.

Hristoase, care sunt oamenii „săraci cu duhul”?

Ce ar răspunde Hristos dacă L-am întâlni și L-am întreba pe stradă, cum fac reporterii: Ce înseamnă „Fericiți cei săraci cu duhul, că a lor este Împărăția Cerurilor”? 

Ai grijă să îți iei o soție bună

Fă tot ce-ţi stă în putintă ca să-ţi iei o soţie bună, cuviincioasă şi ascultătoare, ştiind că altfel se va întâmpla unul din următoarele două lucruri: fie îţi vei lua o soţie rea şi vei avea de îndurat răutatea ei, fie, dacă nu vei vrea să înduri şi o vei lepăda, te vei face vinovat de preacurvie.

Răutatea are sfârșit tragic, iar adevărul iese mereu la iveală

Monahul care îl apăra pe David i-a poruncit acestuia, ca din partea egumenului, să meargă să ia puţin rachiu de la chelărie. Dar a spus şi chelarului să-l urmărească ce va face. David însă s-a dus direct la stareţ să-l întrebe dacă poate să ia rachiu. Şi acest lucru i-a pricinuit o nouă cinstire de la călugării din Mănăstirea Lavra.

Pagini