răutate

Frumusețea cu care se hrănește sufletul

Avem nevoie de dragoste reciprocă, de poezie, de cântece, de toată frumusețea aceasta și crești­nul n-a încetat niciodată să-și hrănească sufletul.

Tristețea este strâns legată de ținerea de minte a răului

La vreme de linişte, să nu-ţi aminteşti de cele pe care ţi le-a spus fratele, când te-a necăjit, fie în faţă, fie a spus altuia, şi ai auzit după aceea, ca să nu cazi în patima ţinerii de minte a răului. 

O vedenie pentru un om care trata superficial Sfintele Tainele

Din această întâmplare ia încredinţare că cei care păcătuiesc din nou după pocăinţă şi primirea Sfintei Împărtăşanii se pun în rând cu răstignitorii Domnului – şi din această încredinţare ia putere să te păzești curat şi fără de căderi.

Vorbirea deșartă ascunde semințele tuturor patimilor

Alungă departe de tine duhul multei grăiri, că în el sunt tăinuite seminţele tuturor patimilor: acolo e minciuna, acolo e obrăznicia, acolo sunt osândirea şi clevetirea, acolo e vorbirea spurcată şi nebunească.

Rugăciunea este felinarul conștiinței

Casa este inima, furii sunt răutățile. Vocea păzitorului este rugăciunea. Dar de acum nu mai sunt eu însumi păzitorul, ci Hristos este.

Păcatele care izvorăsc din iubirea de sine

Vârfurile răutăţii care se nasc din iubirea de sine, adică slava deşartă şi mândria, le alungăm cu fapta bună făcută în ascuns, iar pe mândrie o surpăm atunci când punem toate isprăvile noastre pe seama lui Dumnezeu. Iubirea de sine este izvorul a toată răutatea, iar lepădarea de sine este rădăcina tuturor virtuţilor. Din lepădarea de sine izvorăsc alte virtuţi care se împotrivesc şi omoară iubirea de sine.

(Audio) „Să nu încetăm să nădăjduim, să ne pocăim de păcatele noastre!” ‒ Arhim. Nichifor Horia

Predică la Duminica a 27-a după Rusalii (Tămăduirea femeii gârbove) - Arhim. Nichifor Horia - Mănăstirea Coșula - 6 decembrie 2020

Să ne ferim de patimi, ca să sporim duhovniceşte

„Să ştiţi, fiii mei, că zavistia, pizmuirea, lăcomia, vicleşugul, mânia, pomenirea de rău şi trufia, acestea nu ştiu să cinstească pe cea plăcută lui Dumnezeu sporire duhovnicească. Patimile acestea rămân ca nişte săgeţi înfipte întru acelaşi blestem al neascultării strămoşeşti.”

Nici îngerii lui Dumnezeu, nici demonii nu cunosc cele viitoare

Și demonii prorocesc: uneori pentru că văd cele ce se întâmplă departe, alteori prin conjectură. Pentru aceea de multe ori mint și nu trebuiesc crezuți, chiar dacă uneori spun adevărul, în chipul în care am arătat. Ei cunosc și Scripturile.

Când unii trec prin momente grele, răul profită și-i pune să facă lucruri oribile

Nu vreau să justific nicio crimă, dar criminalul și păcătosul nu încetează să fie, totuși, oameni, asemănându-se cu fiarele rănite.

Pagini