În ce constă dragostea oarbă a părinţilor pentru copii?

Multor părinţi, având dragoste oarbă pentru copiii lor, le e milă să-i pedepsească (să ia unele măsuri pedagogice, n. r.) pentru faptele lor rele, iar după ce aceştia cresc şi devin nişte neisprăviţi, părinţii îşi recunosc greşeala.

În afară de aceasta, copiilor trebuie să li se interzică ferm să se împrietenească cu cei răi, deoarece răutatea schimbă şi raţiunea cea bună, şi chiar şi părinţii trebuie să se ferească să nu îi ducă pe copii în ispită prin ceva anume (Sfântul Tihon de Zadonsk).

(1000 de întrebări şi răspunsuri despre viaţa duhovnicească, Editura Cartea Ortodoxă, p. 49)

Unii părinţi îşi răsfaţă copiii atât de mult, încât nu vor să-i pedepsească pentru abateri şi le îngăduie să trăiască aşa, fără frică, de capul lor; alţii sunt aspri peste măsură, şi mai degrabă îşi varsă mânia şi întărâtarea asupra copiilor decât îi pedepsesc. Atât unii, cât şi ceilalţi păcătuiesc, fiindcă prisosul este dăunător: atât asprimea, cât şi mila sunt întotdeauna vrednice de mustrare atunci când sunt lipsite de judecată. Una îi duce în moleşire, samavolnicie, dezmăţ şi pieire învederată pe tineri, care din fire sunt înclinaţi spre tot răul, iar cealaltă dă naştere amărăciunii, întărâtării şi trândăvirii. În toate este de lăudat măsura, calea de mijloc.

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 131)

Mulţi părinţi, având faţă de copiii lor o dragoste oarbă, nu se îndură să-i pedepsească pentru abateri, însă mai apoi, când copiii vor creşte şi vor deveni imorali, aceşti părinţi îşi vor da seama singuri cât sunt de vinovaţi pentru faptul că nu i-au pedepsit pe copii atunci când erau mici. Dumnezeu Însuşi îi pedepseşte pe copiii Săi cei aleşi, după cum vedem în Scriptură – şi asta înseamnă, oare, că nu-i iubeşte? „Pe cine iubeşte Domnul, ceartă, şi bate pe tot fiul pe care îl primeşte” (Evrei 12, 6). Şi creştinii trebuie să urmeze Tatălui Ceresc în această privinţă, iubindu-şi şi corectându-şi copiii. Cei nepedepsiţi la tinereţe rămân la vârsta maturităţii ca nişte cai sălbatici, care nu sunt buni de nimic. De aceea, creştine, iubeşte-ţi copiii creştineşte, ca să devină buni şi de ispravă.

(Cum să educăm ortodox copilul, Editura Sophia, București, 2011, p. 124)