Sufletul curat este cel care s-a izbăvit de patimi și neîncetat se veselește de dumnezeiasca dragoste. Patimă de ocară este mișcarea sufletului împotriva firii. Nepătimirea este o așezare pașnică a sufletului, în care acesta se face cu anevoie de mișcat spre răutate.

Cel ce prin sârguință a agonisit roadele dragostei, acela nu se desparte de ea, chiar de ar pătimi mii de rele, adeverind aceasta Ștefan, ucenicul lui Hristos și cei asemenea lui, și Însuși Mântuitorul, rugându-se pentru ucigași și cerându-le lor iertare de la Dumnezeu, ca pentru unii care nu știau ce fac.

(Sfântul Maxim Mărturisitorul, Patru sute de cugetări creștine, Editura Credința Strămoșească, Iași, 1998, p. 49)