relație

Puteţi accepta că uneori este posibil să trăim iubirea ca un paravan prin care ne mascăm ura?

Întâlnim, atragem în viaţa noastră o persoană ce are calităţi speciale, potrivite nevoilor noastre interioare. Calităţile ei/lui îmi împlinesc nevoile proprii, iar dacă şi eu pot să fac ceva pentru ea/el, să-i răspund unor nevoi, nu neapărat identice cu ale mele, formăm o pereche de vis. Atât timp cât ambele persoane oferă şi primesc ceea ce nevoile lor cer, relaţia, indiferent ce nume poartă, merge bine. Problemele apar invariabil din acelaşi motiv: unul dintre cei implicaţi se schimbă şi nu mai oferă ca la început, fapt care declanşează nemulţumire în lanţ.

Crizele în căsnicie: cauze și soluții

Mi-e teamă că nu am luat de acasă modul în care să luptăm împotriva slăbiciunilor noastre şi a scăderilor celorlalţi. Şi nu am învăţat cum într-o divergenţă să păstrăm unitatea familiei, ca diferenţa să nu se transforme în ceartă sau în confruntare.

Să nu confundăm dragostea cu sentimentul de atracție

Pentru ca sentimentul iniţial să devină dragoste este nevoie însă de forţe şi eforturi însemnate ‒ şi, bineînţeles, va trece destulă vreme până când îndrăgostirea va deveni dragoste puternică. Atracţia, pasiunea, îndrăgostirea pot fi piedici foarte mari în calea dragostei. Nu întâmplător cazurile când soţii s-au plăcut unul pe celălalt de la prima vedere reprezintă excepţii foarte rare.

Șapte „reguli” pentru comunicarea dintre soți

Mama ta şi cu mine am avut o perioadă dificilă în primele luni petrecute împreună, când am început să ne deschidem unul faţă de celălalt. Şi asta ne-a surprins pe amândoi. Nu observaserăm că în anii petrecuţi înainte de căsătorie existaseră unele reţineri foarte mari. Dar ele erau acolo, chiar dacă noi nu le vedeam. Când am început să analizăm împreună problema, a devenit clar faptul că eu eram speriat de unele lucruri si că ea tindea să țină în sine multe, si asta nu putea duce la nimic bun. Aşa că într-o zi am hotărât să luăm taurul de coarne. Am hotărât să discutăm până la capăt, cel puţin ca să determinăm dacă vom putea comunica vreodată aşa cum trebuie.

Când alegem, cum alegem?

Sigur, se nasc diferite întrebări: când alegem, cum alegem, de ce atâtea fete care au ales soţi ideali nu pot vorbi în căsnicia lor despre soţi ideali, de ce atâţia băieţi care au căutat fete ideale nu au reuşit să găsească ce au căutat. Dacă nu suntem atenţi cu noi înşine, ne vom forma într-un mod necorespunzător.

Implicarea și eforturile soților atrag darul lui Dumnezeu în familie

O vorbă înţeleaptă spune că nu te căsătoreşti pentru a fi fericit, ci pentru a-l face fericit pe cel de lângă tine.

Atitudini prin care putem preveni o ruptură în cuplu

Obişnuiţi-vă să vă rugaţi lui Dumnezeu în momentul în care aveţi tensiuni şi nemulţumiri în relaţie. Deşi tendinţa de moment este de a apela la ajutorul omenesc sau de a încerca noi să rezolvăm în mod direct problema, adevăratul ajutor vine întotdeauna de la Dumnezeu. În momentul în care vă rugaţi, cereţi înţelepciune de a avea atitudinea cea mai potrivită în perioada tensiunilor, ferindu-vă astfel de o atitudine ironică sau pasiv-agresivă. Analizaţi toate aspectele relaţiei într-un mod cât se poate de amănunţit şi stabiliţi un inventar al celor pe care le puteţi ameliora dumneavoastră înşivă, care intră în responsabilitatea dumneavoastră. Este important să deveniţi conştient/-ă că schimbarea nu se întâmplă de la sine, întrucât presupune intenţie şi efort.

Provocările relației cu părinții cărora le este greu să admită maturizarea propriilor copii

Am putea constata că simple amănunte – cum ar fi vorbitul tare la telefon, datul televizorului la maximum, obiceiurile alimentare diferite – repetate în timp, creează o stare de iritare reciprocă, o permanentă confruntare pentru impunerea propriilor obiceiuri şi par să intre în contradicţie cu afecţiunea dintre părinte și copilul ajuns adult, afecțiune de care ambii erau atât de siguri până în prezent.

Tu și ceilalți – în ce relație (doriți să) vă aflați?

Vedem lumea prin filtrul de interpretare a ceea ce ne place şi a ceea ce detestăm. Credem în chip naiv că fiecare are aceleaşi speranţe şi aceleaşi temeri, aceleaşi gusturi şi aceleaşi neplăceri ca noi. Prea adesea aşteptăm de la ceilalţi să se comporte exact ca noi. Însă, când nu o fac şi când aceştia aşteaptă, de asemenea, să ne vadă acţionând ca ei, ne izbim de nişte conflicte.

Căsătoria, loc de întâlnire cu Dumnezeu

La începutul căsătoriei, fiecare dintre parteneri porneşte la drum cu visuri şi speranţe, precum şi cu ideea că, după ce vor spune „da”, multe dintre aspectele relaţionale se vor schimba, se vor îmbunătăţi. Există uneori speranţa, puternic investită afectiv, că, odată căsătoriţi, multe temeri, disensiuni şi conflicte vor dispărea, doar în virtutea faptului că cei doi sunt soţ şi soţie.

Pagini