relație

Care este relația dintre har și dragoste?

Harul lui Dumnezeu se îndepărtează de la noi din cauza faptelor și a modului nostru de a viețui. Poate să revină la un moment dat, după multă rugăciune, ascultare față de voia lui Dumnezeu și smerenie. Totuși cheia acestor lucruri este iubirea noastră.

Nimic nu aduce fericire precum iubirea cea adevărată

Toți ne dorim să fim iubiți și să iubim.
Trebuie să ne amintim, trebuie să știm bine că unirea trupească a doi oameni ce se iubesc nu este începutul, ci deplinătatea și hotarul relațiilor dintre ei, că numai atunci când cei doi au devenit o singură inimă, o singură minte, un singur duh, unirea lor poate să crească, să se descopere în unirea trupească, ce nu mai este atunci posedare lacomă a unuia de către celălalt, nu dăruire pasivă a unuia celuilalt, ci Taină. (Cum să întemeiem o familie ortodoxă: 250 de sfaturi înțelepte pentru soț și soție de la sfinți și mari duhovnici, traducere de Adrian Tănăsescu-Vlas, Editura Sophia, București, 2011, p. 14)

Timpul – distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului

„Timpul cu care ne confruntăm noi și ne batem, clipă de clipă, nu este nimic altceva decât distanța dintre chemarea lui Dumnezeu și răspunsul omului!”

Nu permiteți ca tensiunile de moment să afecteze întreaga relație cu copilul

De cele mai multe ori, relaţiile interumane sunt percepute ca fiind reuşite, bune, armonioase, atunci când sunt lipsite de tensiuni, disensiuni şi conflicte. Oamenii au tendinţa de a căuta în acest mod confirmarea propriei persoane, confortul şi liniştea.

Familia – izvor de sănătate. Date științifice care confirmă adevăruri de credință

La începutul anului 1950, au fost aleşi absolut întâmplător 126 de studenţi sănătoşi, fiind solicitaţi să descrie relaţia cu mama şi cu tatăl lor. Răspunsurile incluse în test făceau referire la o relaţie: foarte apropiată; căldă şi prietenoasă; tolerantă; încordată şi rece. După treizeci şi cinci de ani, autorii cercetării au consultat fişele medicale ale subiecţilor, iar ceea ce au descoperit a fost uluitor.

Schimb soțul sau schimb perspectiva din care îl privesc?

Observăm, în viaţa de zi cu zi, cât de uşor ne este să vedem greşelile celorlalţi cu care intrăm în relaţie şi să ne găsim astfel scuze, motive pentru propria nefericire, pentru propriile stări de neîmplinire. Procedând astfel, aproape că nu mai suntem conştienţi că suntem singurii responsabili de stările noastre, de sentimentele pe care le trăim.

Căsătoria: tu, celălalt şi Dumnezeu

În societatea noastră se pune foarte mult accent pe trăsăturile individuale, pe capacitatea pe care o are fiecare de a prelua controlul asupra propriei existenţe, de a lua deciziile cele mai bune, de a stabili propriile priorităţi. Există teorii psihologice bine argumentate, care ne arată cum omul îşi poate crea propria stare de bine, gândind pozitiv asupra evenimentelor, precum şi asupra atuurilor personale.

Dragostea și gelozia sunt incompatibile

Dacă soții, doi oameni care se iubesc unul pe celălalt, înving acest sentiment (ce trebuie oricum învins, fiindcă își are temeiul în firea pătimașă a omului), dacă trec la un alt nivel al relației lor, care devine una de încredere, această relație se dezvoltă și dragostea lor devine mai temeinică.

Dragostea care îl mistuie pe îndrăgostit

Părintele Filothei Faros spunea, în „Manual de iubire”, că a ne abandona dragostei înseamnă să fim deschişi, atât pentru aspectele pozitive, cât şi negative, care-i sunt proprii, atât pentru bucuria împlinirii sau adâncirii într-o cunoaştere de sine de care habar nu aveam înainte că ar fi posibilă, cât şi pentru starea de tristeţe şi dezamăgire. Alan Watts descrie îndrăgostirea ca o „nebunie divină”, iar cine are norocul să o trăiască şi cutează să o refuze neagă viaţa cu totul.

Pagini