rugăciunea inimii

Cele mai iubite cuvinte: Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul!

Dacă ne adresăm Lui cu smerenie și pocăință, simțim puterea și prezența Sa în viața noastră. Sufletul nostru devine mai fin racordat la ceea ce face El, iar El răspunde chemării noastre de a ne ajuta.

Păzește-ți curăția minții, pentru ca postul să-ți fie de folos

„În zadar faci mii de metanii şi ţii nu ştiu câte zile de post şi alte nevoinţe mari, dacă nu-ţi păzeşti mintea. Căci zice Sfântul Isihie: «Nu avem nevoie pentru a ne mântui decât de minte trează». Iar paza minţii constă în trei lucruri: în a ne trezvi (a ne trezi cu mintea la cele ce gândim); a ne împotrivi păcatului cu mintea; apoi a chema pe «Doamne Iisuse» prin rugăciunea minţii. Căci atâta legătură are paza minţii cu rugăciunea inimii, cât au trupul şi sufletul.”

Părintele Proclu Nicău ‒ „Să răbdăm, pentru Dumnezeu, măcar până mâine!”

Filosofii și Părinții cei sporiți de altădată, dacă erau ocărâți de cineva, tăceau din gură. Astfel se smereau, spunându-și că ei sunt cei mai păcătoși oameni de pe fața pământului.

Prin rugăciune vom vindeca și rana fratelui nostru

Cel care vede lăuntrul său, pe toate cele din jurul său le va vedea bune.

(Video) Sfântul Paisie de la Neamț și cea dintâi Filocalie a Ortodoxiei. Interviu cu Arhim. Policarp Chițulescu, directorul Bibliotecii Sfântului Sinod

Arhim. Policarp Chițulescu de la mănăstirea Radu Vodă din București este consilier patriarhal și director al Bibliotecii Sfântului Sinod al Bisericii Ortodoxe Române. Absolvent de studii teologice și filologice, doctor în literatură creștină, specialist în patrimoniu mobil-tip carte, expert în bibliofilie, carte rară tipărită și manuscrisă, românească și străină are ca domenii principale de cercetare: istoria activității tipografice, a cărții manuscrise, a bibliotecilor, a scrisului și a practicilor acestuia, istoria și circulația ideilor, relațiile culturale dintre Țările Române și Europa.

Inima – loc al întâlnirii omului cu Dumnezeu

În camera lăuntrică a inimii sale, omul își descoperă propriul fundament, depășind astfel granița tainică dintre creat și necreat. În inimă, ne spun Omiliile Sfântului Macarie, se găsesc adâncimi de nemăsurat.

Rugăciunea lui Iisus, o rugăciune dintr-un singur gând

Această rugăciune poate părea extrem de simplă. Dar ea e dificilă. Căci noi suntem împărţiţi lăuntric: capul şi inima, sufletul şi trupul, gândul şi viziunea nu sunt unificate. Noi trăim cu capul despărţit de inimă. Mintea ne este ca o giruetă agitată de vânt. Nu suntem niciodată în pace.

Părintele Symeon de la Essex, despre practicarea Rugăciunii lui Iisus

O persoană rostește cu glas tare Rugăciunea lui Iisus, iar celelalte ascultă în tăcere. Și nu spune: „Doamne, Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumne­zeu, miluiește-mă pe mine, păcătosul”, ci „miluiește-ne pe noi”, întrucât suntem împreună.

Te-ai căsătorit? Atunci, să ridici crucea căsătoriei!

„Ţi-ai dat seama puţin cât de frumoasă este viața călugărească. Dar deocamdată să nu doreşti un astfel de lucru. Te-ai căsătorit? Trebuie să ridici crucea căsătoriei. Roagă-te în continuare şi aşteaptă să se facă voia lui Dumnezeu. El ştie cum să le rânduiască mai bine”.

Cum se creează în noi dragos­tea de Dumnezeu prin Rugăciunea inimii

Părinții duhovnicești subliniază mereu că această cale este, înainte de toate, împlinirea poruncilor lui Hristos.

Pagini