Scrisori din Occident

De ce privim mereu în jos?

De câte ori avem pretenții și așteptări de la ceilalți, mai întotdeauna apare întristarea. De câte ori, în schimbul faptei mele bune sau al iubirii mele aștept recunoștință de la celălalt și dragoste, sunt toate șansele să fiu îndurerat. Totul ține de cum înțelegem acestea. Iubim pentru că iubirea ne înnobilează sufletul și pentru că e poruncă de la Dumnezeu, nu iubim ca să fim iubiți. Facem fapte bune pentru că Dumnezeu face atâta bine peste noi și revarsă atâtea daruri în viața noastră, și nu pentru mulțumesc-ul potențial de pe buzele celuilalt, ci pentru vindecarea noastră, pentru reintrarea noastră întru cele în care Dumnezeu ne-a așezat.

Doamne, ajută-mă să vreau să pot!

Cine se roagă cu rugăciunea „Doamne, ajută-mă să vreau să pot!” împlinește cuvântul care spune „toate sunt cu putință celui ce crede”. Așa că, atunci când ne scârbim de noi înșine, de una sau de alta, să nu mai amânăm momentul și să ne punem în genunchi și să strigăm la Dumnezeu „Ajută-mă, Doamne, să vreau cu toată inima mea să pot!”.

Ce faci, iar ai căzut?

Înțelegând că aceasta este calea, vom alunga deznădejdea de câte ori ne va încerca atunci când gândul, indiferent de unde vine (din neputința noastră, de la diavol), „ce faci, iar ai căzut, ieri te-ai împărtășit...” se va năpusti asupra noastră și ne va frământa, ne va măcina. Răspunsul este acesta: ține de firescul luptei noastre, câtă vreme suntem în luptă. 

Cum ne putem folosi de suferință? – Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (XV)

Dacă suferința o umplem de prezența lui Hristos, aceasta capătă sens și putere mântuitoare pentru noi, pentru neamul nostru și pentru generația noastră. Câtă vreme suntem blocați în a căuta vinovați pentru suferința noastră – soția care mă neglijează, părinții care nu mă înțeleg, șeful care mă persecută și așa mai departe –, câtă vreme rămânem în blocaje din astea, nu avem nici o șansă să ieșim din suferință și din nefericire. În Biserică învățăm să trăim cu suferința, să ne folosim de suferință ca trambulină spre Rai.

6 lucruri necesare pentru un pelerinaj reușit – Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (XIII)

Este importantă pregătirea pentru pelerinaj. Să încercăm să fim atenţi la ce aducem cu noi (nu vorbesc de bagaje!).

Legătura dintre milostenie și despătimire – Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (XII)

Dacă facem un clip mai reușit pentru o anumită tragedie, sunt mai mari șanse să sensibilizăm mai multe inimi. Milostenia, însă, în termenii Bisericii, nu este aceasta. Acesta este abia începutul.

De ce milostenia este un act de credință – Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (XI)

Să ieșim din inerția comodității și confortului vieților noastre și să căutăm să înțelegem în toată adâncimea și înălțimea lui cuvântul Părintelui Sofronie de la Essex: „Fratele meu e viața mea”! Să înțelegem că există o diferență mare între binele făcut o singură dată și punctual (a ajuta un sărac o dată) și binele făcut care poate avea consecințe și în perspectivă, cum ar fi acela de a fi ctitor. Și putem „ctitori” nu doar biserici, ci și oameni! Și în ambele cazuri, veșnică ne va fi pomenirea!

Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (din cele trăite și auzite lângă părintele și frații mei întru Domnul) (X)

Toate acestea trebuie făcute, însă toate sunt subsumate misiunii preoţeşti fundamentale: să-L aduc pe Hristos în mijlocul lor, să-i ajut să înţeleagă că Hristos este adevărata Viaţă (cf. Ioan 14:6), să mijlocesc pentru împăcarea lor cu Dumnezeu (cf. 2 Corinteni 5:18), să lupt pentru a crea cadrul ca parohia să devină cu adevărat loc de vindecare duhovnicească – adică apropiere, unire cu Dumnezeu – pentru tot cel care voieşte.

Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (din cele trăite și auzite lângă părintele și frații mei întru Domnul) (IX)

Rugăciunea aceasta acţionează într-un dublu sens: într-un sens psihologic, pentru că ne aşezăm cu o treaptă mai jos decât respectivul, pentru că îi cerem rugăciunile, şi într-un sens duhovnicesc, pentru că prin asta ne smerim şi harul lui Dumnezeu vine. Iar astfel de sfaturi eu le numesc bijuterii.

Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (din cele trăite și auzite lângă părintele și frații mei întru Domnul) (VIII)

Sunt zile pline de har, Săptămâna Luminată o trăim ca pe o Zi de Paști. Vorbim despre Ziua Învierii ca despre „Ziua cea Una” (în limba română, din nefericire, s-a tradus filologic și nu teologic prin „Ziua cea dintâi a Săptămânii”) pentru că Duminica este „Ziua cea Una”, pentru că o singură zi este înaintea lui Dumnezeu, și aceea este Ziua Învierii. Și la această zi a Învierii, întru veșnicie, ne cheamă Dumnezeu. Săptămâna Luminată este multiplicarea de șapte ori (șapte fiind numărul desăvârșirii) a Zilei Învierii lui Hristos.

Pagini