Scrisori din Occident. Întâlniri cu Dumnezeu (din cele trăite și auzite lângă părintele și frații mei întru Domnul) (III)
A sta și a asculta cum crește iarba nu e deloc o figură de stil atunci când omul stă și pătrunde în miezul creației, când înțelege măreția zidirii pe care a făcut-o Dumnezeu. Ce minunăție că în miliardele de fulgi care au căzut de-a lungul istoriei nu sunt doi identici! Ce mare e Dumnezeu, cât de neplictisit este Dumnezeu!
*
Urma întâlnirea duhovnicească de după agapă cu părintele nostru. Oamenii încă erau pe afară. Discutau. Soția lui X îi spune acestuia: „Hai să mergem înăuntru, să nu ratăm începutul!"
- Du-te, că vin și eu, îi răspunde acesta.
Soția nu a mai stat pe gânduri și a intrat înăuntru. La ușă, se întâlnește cu Y, un frate din comunitate, care ieșea afară. „Dacă îl vezi pe X, să-i spui să vină înăuntru!”.
Y, întâlnindu-se cu X, îi transmite mesajul soției. „Să mă mai lase în pace”, îi răspunde acesta iritat de insistențele femeii.
Y nu mai stă mult și reintră în încăperea unde avea loc întâlnirea. Aici dă peste privirea soției lui X, care îl întrebă: „I-ai zis?”
„Da, a spus că vine imediat”.
*
De curând, am fost la un prieten să-l ajut să se mute. Am încărcat toate lucrurile într-un camion și ne pregăteam să plecăm. Prietenul meu, împreună cu soția sa, mai aruncă o privire în casa goală după care apar amândoi în fața ușii pregătiți să mergem către noul lor apartament. Deodată, mă minunez. Ce credeți că avea în mână soția prietenului meu? Candela aprinsă! Și cu ea în mână s-a urcat în mașină și a plecat în acest nou început de drum! Ce înțelegere profundă a lucrurilor! Se poate interpreta în multe feluri gestul acesta de a lua cu tine lumina din casa în care ai locuit, dar eu m-am simțit ca la Înviere!
*
Și tot legat de mutatul dintr-o parte în alta, de data aceasta o întâmplare „din auzite” (mi-a povestit cineva). Un cunoscut a ajutat pe un responsabil important al Armatei române să se mute. Când au ajuns în casa unde urmau să așeze toate lucrurile din vechea locuință, lucrătorii se grăbeau să coboare mobila din camion și să înceapă să o așeze la locul ei. Deodată, colonelul le spune: „Așteptați un pic”. Ce să vadă acești oameni? Omul s-a dus țintă la unul din pachete, a scos o icoană mare cu Maica Domnului cu Pruncul în brațe, a scos un cui și un ciocan dintr-un alt pachet și însuși a așezat icoana în camera în care urma să doarmă. „Acum puteți începe să descărcați lucrurile din camion”, le spuse acesta.
- Site dezvoltat de DOXOLOGIA MEDIA, Arhiepiscopia Iașilor | © doxologia.ro