Sfântul Ioan Maximovici

Știm prețul amânării pocăinței?

„Domnul l-a pomenit pe tâlhar în ultima clipă, pentru ca nimeni să nu deznădăjduiască. Dar numai pe unul singur, ca nimeni să nu nădăjduiască prea mult în milostivirea Sa.” (Fericitul Augustin)

Catedrala Veche a Maicii Domnului din San Francisco

Pe strada Fulton Street din San Francisco se află prima biserică a comunităţii ortodoxe ruse din oraş. Catedrala este închinată Maicii Domnului.

Aşezământul „Sfântul Tihon” din San Francisco

Orfelinatul „Sfântul Tihon” a fost înființat de Sfântul Ioan Maximovici încă de pe vremea când se afla din Shanghai, apoi copiii l-au urmat în Filipine și, în cele din urmă, la San Francisco.

Moaştele Sfântului Ioan Maximovici

Racla cu moaştele Sfântului Ioan Maximovici este aşezată spre închinare în partea dreaptă a Catedralei Maicii Domnului „Bucuria tuturor celor necăjiţi” din San Francisco.

Chilia Sfântului Ioan Maximovici din San Francisco

După sosirea la San Francisco în anul 1962, Sfântul Ioan Maximovici şi-a stabilit reşedinţa în casa parohială a comunităţii ruseşti din oraş.

Nu există pocăință fără schimbarea vieții

Cu alte cuvinte, pocăinţa este schimbarea atitudinii, a modului de a gândi, schimbarea omului lăuntric. Pocăinţa este revizuirea părerilor omului, este schimbarea vieţii lui.

„Dumnezeu este foc mistuitor”

Când un obiect se atinge de foc, el se schimbă: ori arde, ori se căleşte. La fel şi omul, când se atinge de Dumnezeu, ori piere, ori se mântuieşte. Fiecare om, mai devreme sau mai târziu, este în mod inevitabil adus la Dumnezeu şi vai lui dacă nu se va pregăti pentru această întâlnire.

Ieși în față sau rămâi în umbră?

Modestia este o formă anevoie de împlinit a binelui. Omul ce se gândeşte cu încordare cum să nu rămână mai prejos de altul şi cum să ajun­gă mai presus de altul nu e în stare de efort constructiv, şi cu atât mai mult de cel suprem, du­hovnicesc. Lucrul acesta este poate valabil şi în privinţa noastră, a păstorilor de suflete. Slava deşartă este semn nu numai al stagnării morale, ci şi al celei mintale.

Tot ceea ce mi-ai dat, Doamne, primește de la mine!

„Orice lucru al Tău îl săvârșesc de bunăvoie, fără silire, nimic nu rabd fără voia mea și Ție Îți slujesc, o, Dumnezeul meu, nu ca un rob, ci doar pun de acord voia mea proprie cu voia Ta cea sfântă.”

Doamne, toate cu înțelepciune le-ai făcut!

Cu cât ştiinţa pătrunde mai adânc în tainele naturii, cu atât devine mai evident că natura este zidirea unei preamăreţe înţelepciuni şi cu atât mai sus se înalţă ochiul minţii noastre, în cunoaşterea Creatorului său.

Pagini