suferința omului

Cauzele suferinței umane, în tâlcuirea Părintelui Arsenie Boca: „Dumnezeu este dorul și foamea noastră, nu lumea aceasta”

Referindu-se la tâlharul de pe Cruce, considerat a fi primul cetățean al Raiului, iar pentru noi speranță de pocăință și de mântuire, Părintele Arsenie Boca ne învață să nu deznădăjduim niciodată, întrucât „dorul lui Dumnezeu după cel mai mare păcătos este mai mare decât dorul celui mai mare sfânt după Dumnezeu”.

Oare cât voi suferi, dacă nu Te voi iubi?

Spune sufletului meu: „mântuirea ta Eu sunt”. Voi alerga după această voce și Te voi prinde. Nu ascunde de mine Fața Ta!

Cuvinte ale Părintelui Arsenie Boca pentru vremuri de suferință trupească și încercare sufletească

„Școala suferinței” sau „școala crucii” este o „școala lui Dumnezeu” pe care o urmăm cu toții, însă unii cu drag, alții de nevoie, unii spre îndreptare, alții spre și mai sporită răsplată. Încercările îl „readuc pe om iarăși la calea lui Dumnezeu”. Mai mult chiar, prin necazuri ni-L facem pe Dumnezeu Prieten, căci „în cuptorul suferinței de tot felul se curățește sufletul omenesc pentru Împărăția lui Dumnezeu”.

Oare pe Dumnezeu nu-L doare suferința omului?

Durerea lui Dumnezeu pentru oamenii care sunt chinuiţi de boli, de diavoli sau din alte pricini are în acelaşi timp şi bucurie, prin răsplata cerească pe care le-a pregătit-o.

Pericolul lacrimilor nemângâiate

Există şi lacrimi nemângâiate. Acestea sunt diavoleşti. Nu au pocăinţă, ci egoism rănit. Atunci omul plânge în chip egoist pentru căderea sa. Îl doare pentru că din pricina neatenţiei lui a scăzut în ochii oamenilor, iar nu pentru că a mâhnit pe Dumnezeu, şi de aceea suferă îndoit.

Cuviosul Paisie Aghioritul despre cei ce se grăbesc să facă pe Părintele duhovnicesc

Cei care mustră fără discernămant au întunecare duhovnicească și răutate, iar pe oameni îi văd, din păcate, ca pe niște bușteni. Și în timp ce îi cioplesc fără milă, făcându-i pe oameni să sufere, ei se bucură de “fasonarea“ ce le-o fac, de “cubizarea“ lor.