Cei care mustră fără discernămant au întunecare duhovnicească și răutate, iar pe oameni îi văd, din păcate, ca pe niște bușteni. Și în timp ce îi cioplesc fără milă, făcându-i pe oameni să sufere, ei se bucură de “fasonarea“ ce le-o fac, de “cubizarea“ lor. Cei care se grăbesc să facă pe Părintele duhovnicesc, deși au încă multe toxine duhovnicești, seamană cu gutuile verzi strepezite, care oricât zahăr am pune peste ele, nu vor ajunge niciodată o dulceață bună, iar dacă vor ajunge, repede se vor acri.