tăcere

Monahia Agatonica Bordacel, iubită de oameni şi ascultată de animale

Toată viaţa a îngrijit de vitele mănăstirii, cu o dragoste şi răbdare rar întâlnite. Păştea oile, aducea lemne din pădure, mulgea vacile, hrănea păsările, făcea curăţenie şi tot ce i se poruncea. Tot timpul tăcea, lucra, se ruga şi era fericită. Pentru blândeţea inimii sale o iubea toată obştea călugăriţelor. O iubeau păsările, vitele, copiii satului şi mai ales oile mănăstirii, pe care le-a păstorit 30 de ani.
Mai bine să taci și să fii, decât să vorbești și să nu fii.

„Copii, se întâmplă ceva special ori de câte ori ne liniștim și păstrăm tăcerea câteva minute”

Dorim să le demonstrăm că se întâmplă ceva special ori de câte ori ne liniștim și păstrăm tăcerea timp de câteva minute. Stimularea bucuriei de a gusta, în copilărie, din binecuvântata stare de liniște lăuntrică este un mijloc neprețuit de atingere, la vârsta maturității, a desăvârșirii duhovnicești creștin-ortodoxe.

(Video) Cum putem ajunge la tăcerea lăuntrică, în ciuda ispitelor de pretutindeni?

„Ispita nu este păcat. Acceptarea ei este păcat. Deci, faptul că vin gândurile asupra mea nu este o problemă. Faptul că le primesc și le accept devine o problemă.” Fragment din intervenția LIVE a Părintelui Răzvan Ionescu de miercuri, 11 noiembrie 2020: „Inteligență, inspirație, viu: tăcere și cuvânt în viața eclezială”.

Ieroschimonahul Onufrie Frunză, un stâlp al monahismului din România

Părintele Onufrie era un om de rugăciune, de tăcere şi de smerenie, un părinte cu viaţă sfântă, care ne-a zidit duhovniceşte pe toţi. Zicea un ucenic: „Părintele Cleopa a propovăduit pentru Dumnezeu, iar Părintele Onufrie a tăcut pentru Dumnezeu”. Iată două căi care duc la mântuire!

Testamentul unui pustnic pentru prietenul său

Mă duc. „Căci nimeni dintre noi nu trăiește pentru sine și nimeni nu moare pentru sine. Căci dacă trăim, pentru Domnul trăim și dacă murim pentru Domnul murim, ai Domnului suntem” (Romani 14, 7-8). Tu păzește testamentul, iubirea...

Oare Îl putem vedea pe Dumnezeu?

Fiul meu, mi-a zis, crede mie că Dumnezeu vede. Nu zice Domnul: „Cel ce mă iubește pe Mine va fi iubit de Tatăl Meu și-l voi iubi și Eu, și Mă voi arăta lui” (Ioan 14, 21)?

Monahul Damian Ţâru se împărtăşea des cu Trupul şi Sângele Domnului

„Ei, părinte, ce mare dar este moartea! Şi ce pedeapsă ar fi pentru om dacă n-ar muri!... Pământul ar deveni o temniţă pentru el.”

Smerenia și negrija care izvorăsc din gândul morții

Gândul la moarte ne duce dincolo de moarte, ne scoate din timp și ne așază în veșnicie, acolo unde se află lăcașurile Sfinților și Dumnezeu Însuși.

Semnul Sfintei Cruci, o rugăciune fără cuvinte

Într-o clipă, fără de cuvinte greoaie, arată voia ta de a-L urma pe Hristos și de a-ți răstigni trupul, de a primi de bunăvoie tot ce-ți trimite Sfânta Treime.

Pagini